Revista Didactică Genesis > 2018 > Tema lunii: Pasiuni > Cum să îți ajuți copilul să-și dezvolte imaginația și creativitatea

Cum să îți ajuți copilul să-și dezvolte imaginația și creativitatea

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...

Cum să îți ajuți copilul să-și dezvolte imaginația și creativitatea

Creativitatea e o calitate pe care o aduci în orice activitate pe care o faci. Orice ai face, dacă e făcut cu pasiune, dacă e făcut din iubire și nu în scop economic, atunci este creativ.

                                                                                                          OSHO

Creativitatea este unul dintre cei mai importanți factori în succesul unui individ în viață.  Prin ea nu se înțelege doar abilitatea de a putea picta un tablou ori de a scrie o poezie. Creativitatea este de folos într-o sumedenie de situații cu care un om se confruntă pe parcursul vieții, situații care implică – printre altele – rezolvarea de probleme.

Un om creativ va găsi soluții mai rapid atunci când se pune problema ieșirii dintr-un impas. Considerăm creativitatea ca fiind uneori mai importantă decât inteligența și memoria.

Un om cu memorie bună poate deține un set impresionant de informații cu care poate jongla, un om inteligent va ști cum să folosească acele informații în mod eficient, dar un om creativ va putea combina informațiile pentru a alcătui noi informații folositoare.

Cu alte cuvinte, în lipsă creativității și dispunând doar de inteligență și memorie, rămânem încorsetați în a manevra același set limitat de date, fără a putea să alcătuim unele noi.

 Potențialul creativ există latent în fiecare copil, putând fi dezvoltat sub influența unui mediu socio-educațional stimulativ, responsabilii pentru stimularea creativității copilului preșcolar fiind părinții și cadrele didactice.

Familia are rolul de a stimula încă de la cele mai fragede vârste inițiativa și independența de acțiune a acestuia. La gradiniță, creativitatea copilului poate fi stimulată prin modele pedagogice a căror elaborare se fundamentează pe cunoaștere și pe respectarea particularităților de vârstă ale copilului preșcolar, dar și a nivelului de dezvoltare a potențialului său creativ.

Creativitatea se leagă strâns de imaginație, și acest aspect este unul important. Pentru a avea un copil creativ, trebuie să-i stimulăm în primul rând imaginația.

Citește-i povești și răspunde-i mereu la întrebări

Unul din cele mai eficiente moduri de a dezvolta imaginația unui copil este lectura. Încă de la o vârstă fragedă, la care este capabil să priceapă lucruri elementare despre lumea înconjurătoare, citește-i.

Citește-i povești și explică-i cu răbdare atunci când nu înțelege ceva. Răbdarea părintelui este crucială în oricare stadiu al dezvoltării copilului.

Citindu-i copilului în fiecare seară o poveste îl determini să-și închipuie scenele descrise, personajele poveștii. Fiecare dintre noi alcătuim imagini mentale ale lucrurilor la care ne gândim pornind de la arhetipuri – imagini primordiale.

Cu cât mai multe informații primește copilul, cu atât își va folosi mai bine imaginația pentru a-și închipui cum arată imaginea descrisă.

Ori, cu cât are mai multe informații ca să construiască o imagine mentală, cu atât mai mult va lucra să și-o reprezinte cu acuratețe.

Atunci când cel mic pune multe întrebări imaginația lui lucrează mai mult. Pentru că la vârste fragede se află în stadiul în care asimilează informații despre mediul lui înconjurător și este nevoit să se folosească de imaginație pentru a putea înțelege concepte noi.

Mai mult, citindu-i povești zilnic copilului, îl faci curios. Îl faci să-și dorească să afle mai multe, iar după ce va învăța să citească singur cel mai probabil își va dori să descopere și mai multe povești.

Un copil cu imaginație va dori în cele din urmă să și-o exprime într-un fel sau altul. De exemplu – un copil care a fost stimulat să citească des nu e exclus să se apuce de scris într-o bună zi.

 Lasă-l să se exprime liber

Un copil cu o imaginație bogată va dori să și-o exprime. Lasă-l să fie creativ: să deseneze, să construiască structuri din cuburi, să picteze cu degetele, să zdrăngăne la chitară de jucărie. Chiar dacă zgomotul chitării te deranjează, oprindu-l din activitate câștigi o oră de liniște, dar el pierde o șansa de a se exprima și a învăța cum să o facă din ce în ce mai bine.

Foarte important: nu-l corecta.

Dacă vezi că acoperă de culori paginile unei cărți de colorat lasă-l să o facă liber.

Evită să-l critici sau corectezi dacă depășește liniile contururilor din cartea de colorat sau dacă face frunzele albastre. Cu timpul va învăța să le respecte, dar până în acel punct copilul trebuie lăsat să se exprime liber, fără să-i fie îngrădite opțiunile de culoare sau formă.

Cu cât este criticat sau corectat mai des, cu atât copilul se va teme să se exprime liber din teama de a nu greși.

Percepția corectă asupra lumii înconjurătoare este într-adevăr importantă, dar ea poate surveni din alte surse: copilul observă și înregistrează, întreabă și se documentează.

Când vine vorba însă de actul creativ, dacă încerci să-l forțezi să o apuce pe o anumită cale considerată cea corectă de tine, ca părinte, s-ar putea să-l educi mai rapid dar să-l faci mai puțin creativ.

Nu îi impune să fie creativ

Mulți părinți doresc cu tot dinadinsul ca ai lor copii să învețe să cânte la pian, ori să danseze, ori să devină buni desenatori. Va doriți un viitor glorios pentru copiii voștri, iar artele joacă un rol important în acel viitor. Dar se prea poate ca viziunea ta asupra a ceea ce-i bine pentru copil din acest punct de vedere să nu coincidă cu a lui.

S-ar putea ca tu să dorești cu tot dinadinsul ca fetița ta să urmeze cursuri de balet pentru că vei considera că are nevoie să se exprime prin dans.

Dar la fel de bine s-ar putea ca fetița ta să posede un talent aparte la desen, talent pe care nu l-ai observat din cauză că tu doreai neapărat ca ea să fie balerină.

Creativitatea este subiectivă

Trebuie să înțelegi că vremurile se schimbă și că ideea ta despre ceea ce reprezintă o pictură reușită poate să nu coincidă cu cea a copilului tău.

Dacă e de la sine înțeles că nu-i critici copilului tău desenul pentru realizarea căruia a petrecut mult timp, dacă desenul respectiv nu coincide cu concepția ta despre artă să nu intri în panică.

În plus, indiferent de ceea ce ai auzit, critica artei este puternic subiectivă. În artă, ”binele” și ”răul” sunt concepte vagi. O carte care ție ți-a plăcut mult de tot s-ar putea să-i displacă profund altuia. Melodia aceea auzită la radio și care te face să te enervezi e în acest moment ringtone-ul altcuiva care o apreciază.

Majoritatea oamenilor creativi care au pornit curente artistice ajunse ulterior faimoase au fost neînțeleși la început de semenii lor.

Arată-i că apreciezi ceea ce face

Și aici nu vorbim doar de încurajare. Să-ți încurajezi copilul e simplu de cele mai multe ori: ”bravo”, ”continua tot asa”, ”excelent”.

A aprecia însă ceea ce face copilul tău în procesul lui de formare a creativității înseamnă însă mai mult.

Înseamnă că, atunci când îți arată un desen și începe să-ți explice în detaliu ceea ce a desenat, să-l asculți cu răbdare, să nu-l critici, să-i pui întrebări care să denote faptul că ești cu adevărat interesat ca părinte de ceea ce face. Asta îi dictează mai mult decât orice altceva faptul că este încurajat.

Libertatea de a fi creativ

Un copil care se simte apreciat se va simți încurajat să creeze în continuare. Un copil lăsat să se exprime liber în actul creativ și fără directive clare de urmat își va lăsa imaginația să zburde liberă.

Un copil care nu se simte constrâns să se exprime artistic o va face din pură plăcere și o va face des.

Un copil căruia părinții îi cântă sau îi citesc povești își va folosi imaginația că să-și reprezinte mental lucrurile. Toate acestea, combinate, dezvoltă creativitatea copilului.

Creativitatea nu înseamnă doar exprimare prin artă.

Creativitatea copilului tău se poate manifesta în domenii la care nici nu te-ai fi gândit – de la programare pe calculator și până la modul în care decide cum se joacă cu păpușile.

Nu toți ajungem pictori la maturitate, dar putem ajunge ingineri, sociologi, avocați ori manageri de companie și să ne folosim de creativitate în toate aceste domenii.

Dar un lucru este sigur – un copil, indiferent de cum ajunge să-și exprime creativitatea, se va folosi de ea ulterior în viață într-o măsură sau altă. Și cu cât mai creativ va fi, cu atât mai aproape va ajunge de omul care speri să devină.

Mai jos vă recomand povestea unui băiețel căruia i s-a “frânt” creativitatea de către un profesor de Educație plastică.  Citiți cu răbdare și inima deschisă. Cu siguranță și voi ați trecut prin astfel de experiențe la școală.

Povestea băiețelului

“ Într-o zi un băiețel s-a dus la școală.

Băiețelul era mic,
Iar școala era mare.
Dar când băiețelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o ușă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar școala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.

Într-o dimineață,
Când băiețelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen.“
„Grozav“, s-a gândit băiețelul,
căci îi plăcea mult să deseneze.
Știa să deseneze o mulțime de lucruri:
Lei și tigri,
Pui și vaci,
Trenuri și vapoare ..
Și și-a scos cutia cu creioane colorate
Și a început să deseneze.
Dar profesoara a spus: „Așteptați! Nu începeți încă!“
Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.

„Acum o să desenăm flori“, a zis profesoara.
„Grozav“, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori.
Și a început să deseneze flori frumoase,
Și le-a colorat în roșu, portocaliu și albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați! Vă voi arăta eu cum să colorați.”
Și a desenat o floare roșie cu tulpina verde.
„Acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei,
Dar n-a mai spus nimic.

A întors doar foaia
Și a desenat o floare ca a profesoarei.
Era roșie cu tulpina verde.

Într-o altă zi,
Când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o să facem ceva din argilă.“
„Grozav“, a spus băiețelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argilă:
Șerpi și oameni de zăpadă,
Elefanți și camioane…
Și a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Stați! Nu sunteți gata să începeți …“
Și a așteptat până când toți copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav“, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să facă farfurii.
Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați, vă arăt eu cum să faceți!“ și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Așa, acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Și apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. 
Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare
Ca și cea făcută de profesoară.
Și foarte curând, băiețelul a învățat să aștepte și să privească
Și să facă lucruri ca și cele făcute de profesoară.

Și foarte curând
n-a mai făcut nimic de unul singur.

Și s-a întâmplat într-o zi
Că băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă,
într-un alt oraș.
Și băiețelul a trebuit să meargă la altă școală.
Școala nouă era și mai mare,
Și nu avea nicio ușă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce niște trepte înalte
Și să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea la clasa lui.

În prima zi de școală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen“.
„Grozav“, și-a zis băiețelul,
și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic, s-a plimbat doar prin clasă.

Când a ajuns lângă băiețel, i-a spus:
„Tu nu știi să desenezi?“
„Ba da“, a zis băiețelul, „Ce desen să facem?“
„Nu știu până nu-l faci“, a zis profesoara.
„Cum să-l fac?“, zise băiețelul.
„Cum vrei tu“, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen, și l-ați colora la fel,
cum să știu cine l-a făcut?“
„Nu știu“, zise băiețelul.

Și a început să deseneze o floare roșie cu tulpina verde…

Morala:

Creativitatea umană este un dar neprețuit. Îți aduci aminte de ușurința cu care puteai să îți imaginezi jocuri cănd erai copil sau să vezi în jucăria de cârpe cea mai frumoasă păpușă din lume?

Cine spune că floarea trebuie să aibă petale roșii și frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne definește ca oameni, iar atunci când vom fi înlănțuiți în proceduri de lucru… nu ne vom diferenția prea mult de mașinile pe care le-am construit.