Mai mult ...

Adevărul, puntea către demnitate și moralitate

Adevărul este o valoare fundamentală din care rezultă buna-credință și buna purtare necesare în procesul de formare și dezvoltare a caracterului și personalității umane. Adevărul este puntea către dreptate și pace, către demnitate și moralitate.

Educarea copiilor […]

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Importanța educației religioase

Vremurile de acum si de altădată au arătat în diferite situații că, pentru a deveni la un anumit standard de existență socială și evoluție umană, este nevoie de credință, pentru că „a fi sau, mai degrabă, a deveni […]

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Credința ca virtute și necesitate în viața noastră

Cuvântul credință are diferite înțelesuri. Astfel, uneori, credința este sinonimă cu părerea, certitudinea, încrederea, statornicia. Sensul credinței este însă în adevăr; ea este tendința activă despre adevăr. Lipsa de adevăr nimicește credința. Ea se deschide numai când are […]

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Atât de mic, atât de mare…

Răsăritul cel frumos,
Ne vestește cu folos,
O minune arătată,
Într-o iesle-ndepărtată.

Atât de mic, atât de mare,
Aduce lumea la închinare,
Sfantă îi este menirea,
Cu numele – Mesia.

Preacurata Maica Sa,
Cu brațele-L cuprindea,
Pruncul blând o căuta,
Dragoste mare avea.

Din sat în sat,
Ies copiii pe-nserat,
Pământul rodnic stăbat,
Slăvind Sfântul […]

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Șoapte de toamnă….

Vântul fluieră duios,
Și cu nostalgie cheamă,
Pe cărări roșii de toamnă,
Frunzele la dans în taină.

Vin în valuri arămii,
De secole se stâng mii,
Vorbe, șoapte își trimit
Cu un aer domolit.

Privite din înălțime,
De munți cu păsări blajine,
Mângâiate de pătrar,
Cu blândețe se retrag…

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Aleasa

Dintre toate ești aleasă,
Să veghezi asupra noastră,
Să devii a lumii Maică,
Și a cerului Crăiasă.

Ca o Maică iubitoare,
Mergi la Fiul Tău cel Mare,
Spre a cere îndurare,
Pentru cei ce vor iertare.

Neâncetat îți căutăm,
Chipul Sfânt să-l lăudăm,
Peste neamuri oglindești,
Și pe noi ne izbăvești!

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...
Mai mult ...

Porumbelul luminos

Strălucește ca un soare,
Stă în infinit cu slave.
Are aripi diafane,
Ce străbat mări și oceane.

Iar privirea-i o scânteie,
Ce aprinde o lactee.
El e porumbel cuminte,
Și împarte slove sfinte.

Frumusețea-i este neasemuită,
Și de om neînchipuită.
Umblă de la marginea pământului,
Până-n înaltul cerului.

Iute-i mult ca fulgerul,
Și […]

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...