Clasa pregătitoare. La școală sau grădiniță?

Ideea de a scrie acest articol mi-a venit într-o după-amiază, în timp ce-mi pregăteam materialele de care aveam nevoie la clasă  în următoarea zi. La clasa pregătitoare.

Când am înțeles că urmează să iau în primire elevii clasei pregătitoare, am fost puțin cam speriată, pentru că până atunci nu mai avusesem ocazia să lucrez cu copii de vârstă atât de mică. Însă acum, după ce mi-am luat rolul în primire și am înțeles de ce au nevoie, mă bucur că voi fi învățătoarea lor  până în clasa a IV-a, că vom fi împreună cu un an mai mult.

Cu celelalte serii de elevi încercam, în clasa I, să corectez comportamente, să dezvolt foarte mult gândirea pozitivă, să-i fac pe elevii mei să se accepte așa cum sunt, să se ajute și încurajeze unii pe ceilalți, să aibă încredere în ei și curajul de a-și exprima propria opinie, să se îmbrace și dezbrace singuri, să fie ordonați. Acum, am reușit să fac aceste lucruri în mai puțin de un semestru. Elevii mei au reușit, în câteva luni,  să fie mândri că sunt școlari, că pot face singuri lucruri care la început păreau să fie extrem de dificile.

Cu patru ani în urmă, îmi aduc aminte că în foarte multe momente trebuia să întrerup lecțiile, ba chiar să nici nu realizez ceea ce mi-am propus din cauza diferitelor abateri de comportament, care nu puteau fi ignorate și care trebuiau soluționate pe loc.

Acum, lucrurile stau cu totul altfel. În momentul de față, între elevii mei actuali s-au legat deja foarte multe prietenii, sunt generoși unii cu ceilalți, nu se mai ceartă, se ajută și sunt foarte fericiți împreună.  Școala este un loc unde micuții mei se simt excepțional, aspect confirmat și de părinții acestora.

Lecțiile reprezintă o provocare pentru ei și, atunci când se lucrează,  devin foarte serioși și ambițioși. Încercăm să ne jucăm foarte mult, să facem ca totul să pară o distracție; împreună dansăm, desenăm, pictăm și ..ne relaxăm atunci când simțim că este nevoie.

E drept că noi, învățătorii trebuie să fim spontani, să ne placă să ne jucăm cu cei mici, să fim mereu activi, veseli și să-i asigurăm pe elevii noștri că suntem alături de ei în orice situații. Ei trebuie să știe că pot avea încredere în noi, că le suntem mereu aproape și că pot găsi în noi prietenul cel mai de preț.

E foarte plăcut când, luni, după weekend, toți copiii mă așteaptă cu drag în ușă să îi îmbrățișez și îmi spun cât de dor le-a fost de mine.

Mă gândesc că, dacă aproape că am rezolvat aceste aspecte cu un an mai devreme, la anul, când vom fi în clasa întâi, procesul instructiv-educativ va fi mult mai intens și totul va fi mai ușor. Din punctul meu de vedere, introducerea clasei pregătitoare în școală este, așadar, binevenită.