Ghid de conversație universal pentru copii și părinți

Încet încet, viața noastră socială hipertehnologizată ajunge să semene cu un manual uriaș de proceduri de comunicare. Iar pentru a înțelege manualul avem nevoie de alte manuale, care să ne învețe cum să ne gestionăm relațiile cu prietenii, colegii de birou, familiile și, firește, copiii.

Atunci când sunt supărată, lezată, indispusă, dezamăgită, ultimul lucru pe care aș vrea să îl am în fața ochilor ar fi un astfel de set de proceduri. S-ar zice că aș vrea să mă descurc singură și să îmi rezolv problemele și dilemele cât ai clipi, prin rodul limpezimii mele de gândire. În realitate, eu aș vrea, în acele momente, ca cineva să mă asculte, să mă înțeleagă, să vorbim despre ce mă deranjează pe mine și despre cum aș putea să rezolv acea problemă.

Procesul acesta este observabil și la copii- ei doresc să fie ajutați în a-și rezolva problemele, dacă se simt înțeleși, ascultați și primesc răspunsuri empatice. Dar limbajul empatiei nu vine către noi în mod natural, doar pentru că suntem înzestrați cu un aparat clasic de comunicare verbală. Nu face parte din primii ani de școală și nici din ultimii- poate doar dacă aceștia din urmă se referă la studii avansate de psihologia comunicării.  Cu toții am crescut, mai mult sau mai puțin, secondați de un limbaj al negării, iar pentru a dobândi fluență în limbajul empatiei ar trebui să ne învățăm unii pe alții și să ne creăm propriul manual imaginar de practici și metode de parenting.

Literatura din domeniul parentingului a atins cote cantitative halucinante ceea ce îmi creează un punct de vedere amuzant-geografic:  dacă arunc o privire pe glob, din balonul zburător al lui Habarnam, și încerc să imaginez relațiile dintre părinți și copii în culori, pot să văd un curcubeu frumos, apărut natural după furtuni și ploi și legile naturii.  Și dacă tot m-a prins geografia, mă gândesc că ar fi util un mic extras din manualele de parenting, un fel de esperanto al parentingului, un ghid de conversație universal, de buzunar, din limbajul empatiei. Aș începe așa:

  1. Toți eram niște părinți excelenți, înainte să avem copii.
  2. Când copiii se simt bine, ei se poartă bine. (Pentru a vedea cum să îi faci să se simtă bine, consultă enciclopedia Universalia for Kids and Parents sau încearcă să îi înțelegi din priviri)
  3. Ascultă cu atenție, nu doar pe jumătate.
  4. Nu le nega sentimentele, ci ajută-i să treacă peste supărare: „ Nu mai fi supărat că ți-a murit canarul, nu ai de ce, o să îți cumperi altul!” ci „Înțeleg că ești supărat, chiar îți placea canarul, obișnuiați să vă distrați împreună!”
  5. Pune-le imaginația la încercare, vei fi uimit de potențialul lor.

După acest început, povestea ar începe să se scrie de la sine.