Revista Didactică Genesis > 2018 > Tema lunii: Pasiuni > Jocul, secretul ascuns al succesului

Jocul, secretul ascuns al succesului

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...

În parc, o doamnă îmi povestește despre grădinița unde merge fiul ei, Ș.:

“Acum sunt mulțumită de grădinița la care merge fiul meu. În fiecare zi vine acasă cu 2-3 fișe. Îmi spune că la grădiniță doamna mereu le dă ceva să lucreze. Din păcate, afară nu mai au timp să iasă. Copiii au de terminat cele trei caiete: unul de matematică, unul de cunoașterea mediului și unul de educarea limbajului. Separat, au și un caiet pentru exercițiile grafice. Sport sau muzică nu prea fac, dar e mai bine. Ș.va fi  bine pregătit pentru școală.

Până anul acesta, nu mi-a plăcut. Doamna cealaltă nu făcea nimic cu ei. Joacă și iar joacă. Înțeleg, că doar sunt copii, dar să mai și scriem, să completăm niște fișe, să aibă un caiet, două. Nici nu am avut ce să văd în dosarul lui. Să vedeți acum: avem deja două dosare pline.

 Se apropie serbarea. Doamna ne-a dat să repetăm poezia. Are șapte strofe. Anul trecut, în iarnă, serbarea a durat trei ore. A fost cald, dar a fost un program frumos. S-a văzut cât a muncit doamna cu ei. Ș. era obosit, dar a rezistat. Să vedem anul acesta. Este ultima serbare. Avem și robe. Abia aștept!”

O ascult cu atenție pe doamna care îmi vorbește cu emoție și mândrie despre fiul ei. Privirea mi se îndreaptă către băiat. Stă cuminte și ascultă ce îmi povestește mama lui…și totuși, ar vrea parcă să se joace cu ceilalți copii. Îl îndemn să se îndrepte către grupul de copii. Se ridică cu greutate, face câțiva pași, după care se întoarce rapid, la bancă. Este vizibil tulburat. Își frământă mâinile și își balansează picioarele. Repetă continuu: nu pot!, nu pot! Îmi dau seama că nu este cazul să insist. Îi arăt toboganul și îl invit să se dea pe el. După ce îl privește cercetător, Ș. se ridică și începe să se urce pe scară. Se oprește brusc și începe să plângă îngrozit, spunând: “Ia-mă de aici! Mi-e frică!”

Mama îmi spune că Ș. nu se dă niciodată pe tobogan. Îi este frică să nu se lovească. Nici cu nisipul nu se joacă. “Știți, nu ne place să ne murdărim!”, spune mama zâmbind aprobator.

Posibil să vă fie cunoscut acest scenariu. Se întâmplă încă. Reperele unei grădinițe bune sunt deseori cele amintite de mama lui Ș. cu referire în mod special, la grupa mare, când “pregătirea pentru școală ar trebui să ia locul jocului”.

Contrar acestor păreri, voi prezenta în acest articol, câteva repere pentru a înțelege mai bine, de ce joaca este bună? De ce este bine să îi încurajăm pe copii să se joace la grădiniță și nu numai? De ce jocul este o activitate serioasă?

Care este relația dintre joc și educație?

Jocul este una dintre cele mai naturale modalități prin care oamenii învață. Adulții insistă atât de mult asupra învățării, încât timpul alocat jocului și avantajele recreative și creative pe care acesta le oferă sunt de cele mai multe ori ignorate.

Deși, se crede că valoarea jocului scade pe măsură ce copilul crește, este o falsă ipoteză. Se pare că fiecare generație pierde și apoi redescoperă farmecul jocului. Acesta permite atât copiilor, cât și adulților să interacționeze într-un mod pozitiv. Cercetările au demonstrat că jocul promovează învățarea și dezvoltarea afectivă, formarea unor calități, a unor trăsături care vor influența pozitiv nu numai realizările unui copil, ci și întreaga lui viață:

  • Instinctul de a persevera atunci când lucrurile merg rău;
  • Încrederea în sine pentru a veni cu idei noi, inovatoare și potențial transformatoare;
  • Răbdarea pentru a se opri, a reflecta și a lua decizii înțelepte în fața unor dileme neprevăzute;
  • Capacitatea de a gândi lateral și de a găsi soluții surprinzătoare la probleme incomode;
  • Dorința de a aborda probleme cu o minte deschisă, perspicace;
  • Curajul de a risca la momentul potrivit și simpla încăpățânare de a reveni și a încerca din nou atunci când nu ai reușit.

În grădiniță, jocul ca activitate fundamentală, este cel care îmbogățește mediul de învățare pentru copii. Prin intermediul acestuia, învățarea devine cu atât mai semnificativă și mai captivantă, iar cunoașterea va avea sens pentru copii.

Teoreticianul Jean Piaget a identificat trei tipuri de cunoaștere care se dobândesc în această etapă de dezvoltare: fizică, socială și logică. Astfel, cunoștințele fizice se dobândesc prin interacțiunea directă cu mediul înconjurător: copiii mici explorează cu vie curiozitate, prin intermediul simțurilor. Este o cunoaștere intuitivă.

Cunoașterea socială se referă la interacțiunea cu comunitatea umană – toate lucrurile pe care le memorăm referitor la regulile sociale, limba vorbită. Toate acestea se învață prin imitație și învățare pe de rost. Această cunoaștere este prima dată descoperită și apoi transmisă.

Cunoașterea logică este atunci când cel care învață se gândește la experiența avută. Aceasta se bazează pe raționament. Copiii învață prin reflectarea asupra propriei experiențe de joc.

Copiii devin mai inteligenți și adulții rămân inteligenți, prin joc. Unele jocuri au loc în mintea noastră, apelând la imaginație, însă altele, jocul cu material – din lumea fizică – ne ancorează în realitate.

Pentru o dezvoltare armonioasă și firească, copiii au nevoie să dobândească atât cunoștințe fizice, cât și logice. Ambele sunt obținute prin joc. Acestea nu pot fi dobândite în niciun alt fel.

Jocul nu este doar distracție. Prin joc se dobândesc deprinderi fizice și de gândire. Prezența jocului în programul grădiniței și al școlii, îi ajută pe copii să-și dezvolte autocontrolul, să-și promoveze abilitățile lingvistice și cognitive, dar și abilitățile sociale.

Pentru copii, în prima etapă de viață, este esența înțelegerii lumii naturale și a conceptelor matematice, stă la baza alfabetizării și abilităților sociale și emoționale.

Jocul este un cadru esențial organizatoric pentru integrarea experiențelor educaționale, specific artelor, matematicii științei, comunicării și studiilor sociale. Oferă, așadar, o cunoaștere cu sens prin propria experiență directă. Experiențele de joc îi fac pe copii să înțeleagă mai bine lumea, în numeroase feluri și contexte, astfel înțelegerea devine mai profundă și mai conștientă.