Ce mesaje transmit copiii prin culorile pe care le folosesc

Sunt cunoscute deja efectele benefice ale cromoterapiei, elemente de care copilul se bucură de îndată ce întinde peste tot culorile. Culorile îl bucură pe copil și dau viață foii. Alegerea culorilor aduce informații suplimentare despre personalitatea și starea de spirit a copilului. Prin intermediul acestora, copilul permite adulților să îi identifice încă din primii ani de viață temperamentul. E. Bonchiș realizează în lucrarea sa ”Desenul și dezvoltarea cognitivă a copilului” o abordare valoroasă a asocierii culorilor alese de copil cu tipul de temperament al acestuia. ”Autoarea afirmă că temele alese, modul de execuție al desenului, dar mai ales culorile utilizate, pot evoca tipul de temperament pe care copilul îl are (fie că este închis, introvertit, fie deschis, extravertit, sociabil)”.

”Când copilul schițează sau pictează pe o foaie sau pe orice altă suprafață are la îndemână, imaginația lui se colorează cu emoții. Prin urmele pe care le lasă, exprimă propriile sentimente: delicate, dacă folosește culori șterse; mai vivace sau violente dacă preferă nuanțele mai tari”.

Culorile calde sunt specifice temperamentelor predominant extravertite, iar culorile reci, închise, terne, sunt caracteristice temperamentelor introvertite. Un copil aventuros și independent folosește toate culorile disponibile pentru a desena teme cât mai variate și forme cât mai originale.

Din nici o casă în care se află un copil mic nu trebuie să lipsească acuarelele, cutia cu pasteluri, cariocile, creioanele colorate și foile albe.  Trebuie să ne asigurăm că cel mic are toate culorile la dispoziție și că, în cazul unui grup, niciuna dintre culori nu este monopolizată de un alt copil din grup și că nu este daltonist.

Un copil mic, carea abia începe să deseneze, va alege la întâmplare culorile, însă destul de repede le va selecționa pentru a respecta realitatea pe care o observă (de exemplu frunzele verzi ale unui pom), fie pentru a-și reflecta în mod inconștient emoțiile de moment, culorile ce nu corespund realității pot exprima originalitatea copilului (de exemplu frunzele albastre ale pomului), dar, totodată, folosirea nepotrivită a acestor culori poate indica o problemă de vedere sau aderarea inadecvată la realitate.

Alegerea liberă a culorilor este fundamentală pentru înțelegerea anumitor aspecte ale caracterului și temperamentului copilului, mai ales dacă le folosește mereu pe aceleași, deoarece culoarea este proiecția externă a sentimentelor și emoțiilor sale.

Trebuie observate culorile dominante care se adună în seria de desene ale unui copil. ”Copilul bine adaptat folosește de obicei cinci culori diferite, în timp ce introvertitul nu va utiliza decât una sau două culori”. Diferențele culturale au și ele importanța lor și nu trebuie neglijate: de exemplu, în China, mireasa este îmbrăcată în roșu. Copilul care nu are predilecție către o culoare și le folosește cu bucurie pe toate știe să se armonizeze cu realitatea.

”În ceea ce privește diferențele de gen în alegerea culorilor, E. Bonchiș afirmă că băieții sunt mai realiști în alegerea temelor și a culorilor. Scenele alese adesea de către băieți sunt cele de natură agresivă, pe când fetele preferă teme mai sensibile, pacifiste, aleg peisaje, flori, animale familiare, personaje fericite. O altă diferență este redată de particularitățile traseelor; băieții realizează linii mai mult unghiulare, directe, și mai puțin controlate, iar fetele conturează linii simple, mai lejere”.

În continuare vom prezenta o simbolistică a culorilor, care odată cunoscută poate aduce informații importante despre copil, desprinse din desenele sale.

Joe-Anne Benoit și Graziela Pettinati prezintă o simbolistică a culorilor. Din lista cu semnificația culorilor desprindem următoarele:

Alb (absența culorii) – albul și cenușiul sunt foarte puțin solicitate de către copii, cu excepția elementelor care sunt în mod natural albe – zăpada, printre altele. Albul este spațiul nelocuit, vidul insesizabil. Exprimă ceea ce nu poate fi comunicat, tăcerea, visul, reflecția, interiorizarea. Dacă un copil îl folosește în mod frecvent pentru a colora figuri care de obicei nu sunt colorate sau lasă multe spații albe, am putea să ne gândim că lucrul acesta reflectă vid interior, tendința de a se refugia în vis  sau dificultatea de a se ancora în realitate (desigur că trebuie avută în vedere și vârsta copilului). Un spațiu alb mare între două personaje arată o distanță simbolică între ele. Absența albului (o foaie de hârtie invadată de culoare) în exces și repetat, poate indica o tendință de a adera din plin la mediul înconjurător și de a reacționa puternic pe moment, fără a sta pe gânduri.

Albastru (cerul) – se exprimă prin cuvinte cheie precum: ”calm, seninătate, absența spiritului de competiție, înțelegere, rezervare, nevoia de destindere”. Este culoarea sensibilității, a emoției, a liniștii, albastrul este pasiv, senin, calm așa cum arată Joe-Anne Benoit și Graziela Pettinati. ”Preferința pentru albastru indică un puternic autocontrol asupra emoțiilor și un caracter cald și senin. Albastrul este culoarea cerului senin și a mării și lumea sa este una revigorantă și relaxantă; este potrivit pentru odihna psihică și mintală”.

Roșu (sânge) – exprimă vitalitate, putere vitală, exuberanță, motricitate, vivacitate, energie, ambiție, emoție, încântare, pasiune, curaj sau agresivitate. Roșu este o culoare tonică, exprimă acțiunea, puterea dorințelor, nevoia de mișcare. În exces ar putea reprezenta impulsivitatea, agresivitatea sau furia. Roșul este stimulativ. Predilecția pentru roșu exprimă intoleranță față de obstacole și propriile activități, un caracter vesel, înclinația entuziastă de a-i ajuta pe alții și o puternică nevoie de a fi observat.

Galben (soare) – este culoarea veseliei, a optimismului, a deschiderii spre lume, a dorinței de participare sau a voinței de a merge mai departe. Este preferata copiilor cărora nu le place să stea singuri. Galbenul emană energie, dinamism, deschidere mentală, ancorare în prezent, extrovertire, libertate, nevoie de mișcare. Copilul care alege galben are un caracter sensibil și expansiv, este în căutarea căldurii prietenilor și, când crește, se va implica în activități sociale și va urca pe scara succesului. Folosirea excesivă a galbenului poate indica nevoia de prezență a tatălui sau nevoia de a elibera tensiuni interioare.

Verde (iarbă și frunziș) – se exprimă prin cuvinte cheie precum: liniște, relaxare, satisfacție, echilibru, pace interioară, complacere, speranță, gândire, calm. ”Verdele are legătură cu stima de sine, cu nevoia de a fi recunoscut și respectat; indică o dorință de comunicare. Este o culoare care sugerează calmul persoanelor nervoase”.

Violet (roșu și albastru) – Este culoarea cu cea mai mare energie vibrantă. Combină o culoare caldă (roșul) cu una rece (albastrul). Simbolizează ambivalența între cei doi poli. Cuvintele cheie pentru această culoare pot fi: dorința de realizare personală, intuiție, neliniște, dominație asupra pasiunilor, credință religioasă, idealism, pudoare, spiritualitate, spirit de sacrificiu.

Oranj (galben și roșu) – este preferat de către copiii activi intelectual, deschiși și vorbăreți, entuziaști de noile experiențe. Este o culoare care înveselește și încălzește. Este o culoare care s-ar putea caracteriza prin următoarele cuvinte: bucurie, entuziasm, dorință de creștere, curaj, optimism.

Maro (pământul)– este culoarea care reprezintă căutarea siguranței, nevoile primitive și importanța satisfacerii nevoilor senzoriale, cum ar fi hrana. Alegerea predominantă a acestei culori poate semnala dificultăți datorate unui sentiment de insatisfacție interioară din cauza incapacității de a îndeplini cerințele adulților.

Negru (noapte) – Joe-Anne Benoit și Graziela Pettinati consideră că trebuie făcută o diferențiere între negrul folosit pentru contur și cel folosit la umplerea unui spațiu. În primul caz, copilul dorește ca desenul lui să fie cât mai vizibil. Folosit pentru a colora spațiul, negrul exprimă tristețea, închiderea în sine sau chiar disperarea, dacă este prezent în mod repetat.