Revista Didactică Genesis > 2017 > Tema lunii: Evaluarea > Rolul inteligenței emoționale în cariera de profesor

Rolul inteligenței emoționale în cariera de profesor

Vote This Post DownVote This Post Up (No Ratings Yet)
Se încarcă...

Analizând cercetările referitoare la competențele necesare pentru obținerea performanței organizațiilor, Daniel Goleman (autorul conceptului de inteligență emoțională) nu numai că a adăugat setului de competențe tehnice și cognitive pe cea emoțională, dar a plasat-o pe un loc central în ceea ce privește leadershipul.

El  descrie inteligența emoțională ca pe un amestec de stăpânire de sine, motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomație. Inteligența emoțională este capacitatea personală de identificare și gestionare eficientă a propriilor emoții în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educație etc.). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor unei persoane, cu un minim de conflicte inter și intrapersonale.

Modelul introdus de psihologul american are următoarele elemente:

  1. Cunoașterea propriilor emoții (self-awareness), abilitatea de a le identifica, de a le numi, de a le conștientiza cauzele și de a le  recunoaște impactul asupra modului de manifestare.
  2. Gestionarea emoțiilor (self-management), constând în controlul emoțiilor și alegerea  celei mai bune modalități de exprimare a acestora în diferite împrejurări (să stăpânești mânia, să tolerezi frustrările, să exprimi furia fără agresivitate, să scapi de anxietatea socială și de singurătate, să manipulezi stresul etc.)
  3. Conștientizarea responsabilității sociale (social awareness) – recunoașterea emoțiilor  celorlalți, abilitatea de a înțelege și reacționa la emoțiile celor din jur.
  4. Managementul relațiilor (relationship management) – abilitatea de a inspira, influența  și dezvolta relații interpersonale astfel încât să se comunice eficient și să se evite conflictele.

Toate aceste elemente sunt mai mult decât necesare în lucrul cu elevii, dacă nu chiar imperative, atât pentru starea de bine a profesorului, cât și pentru cea a copiilor.

Goleman susține că inteligența emoțională conduce spre performanță și determină cât de bine vor funcționa toate celelalte aspecte, deoarece:

  • emoțiile aflate la un nivel primar pot influența semnificativ acuratețea deciziilor luate;
  • dacă nu își cunoaște și nu reușește să-și gestioneze emoțiile și sentimentele, profesorul poate întâmpina dificultăți în încercarea de a stabili o relație cu elevii, dar și în a-i învăța pe aceștia să își managerieze relațiile;
  • prin dezvoltarea inteligenței emoționale se pun în valoare aptitudinile intelectuale și creativitatea copiilor;
  • un nivel ridicat de inteligență emoțională creează un climat de lucru adecvat care contribuie la obținerea unor rezultate de calitate.

Spre deosebire de inteligența cognitivă, cea emoțională poate fi învățată și îmbunătățită de-a lungul vieții. Pentru a reuși în viață, Goleman consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale. Profesorii/învățătorii, împreună cu familia, au  sarcina de a le descoperi și dezvolta și acest tip de inteligență, atât de utilă în viața de adult.

În recrutarea de personal, între doi candidați pentru un job care au un IQ identic sau apropiat, cel care deține un coeficient mai mare de inteligență emoțională dispune de un avantaj competitiv. Specialiștii în recrutare folosesc din ce în ce mai mult testele de identificare a nivelului de inteligență emoțională a candidaților pe care îi intervievează pentru că aceștia se vor descurca mai bine la locul de muncă. Persoanele cu un coeficient de inteligență emoțională ridicat au abilitatea de a-și reprima emoțiile negative, ca furia, lipsa de încredere în sine, stress-ul, anxietatea, etc., și de a le înlocui cu emoții pozitive: încrederea în sine, empatia, colegialitatea, cooperarea etc.

Starea de spirit a unui profesor are un impact semnificativ asupra copiilor pe care îi îndrumă. Dacă un profesor acționează cu energie și entuziasm în orice condiții, el/ea poate deveni o sursă de inspirație pentru elevi, dar dacă profesorul transmite emoții negative, atunci întreaga clasă de elevi are de suferit.

”Fără inteligență emoțională, chiar și o persoană cu o remarcabilă instruire, cu o minte deosebit de analitică, cu o viziune pe termen lung și cu un nesfârșit potențial de formidabile idei poate să nu ajungă un mare lider. Acest lucru este în special valabil pe măsură ce indivizii avansează într-o organizație. Cu cât este mai înaltă poziția unei persoane, apreciată a fi un performer excepțional, cu atât capabilitățile inteligenței sale emoționale se reliefează ca rațiune a succesului său. Inteligența emoțională garantează reușita în viață într-o măsură mai mare decât acumularea de titluri și diplome (Howard Gardner).

Studiile facute pe 500 de companii din întreaga lume de Daniel Goleman, părintele conceptului de inteligență emoțională, au dezvăluit că angajații cu un coeficient de inteligență emoțională ridicat își valorifică potențialul cognitiv și emoțional de care dispun și ajung în poziții de conducere. Cu cât un angajat avansează mai mult în companie, cu atât inteligența emoțională devine mai importantă. Managerii de echipe trebuie să fie capabili să își adapteze emoțiile la cele ale subordonaților și, de asemenea, să seteze o anumită atmosferă emoțională în cadrul echipei care să eficientizeze lucrul. Pentru a lua cele mai bune decizii, șefii de departamente sau de echipe de proiect trebuie să dețină un nivel ridicat de inteligență emoțională.

Adoptarea unui comportament care are la baza clișeul “a-ți lăsa problemele personale/emoțiile”  în afara clasei, în cazul profesorilor, s-a dovedit a nu fi benefică pentru activitatea la catedră sau în orice companie. Lipsa totală a emoțiilor conduce la relații rigide cu copiii, bazate fie pe indiferență, fie pe frică și autoritate.

Pe de altă parte, exprimarea excesivă a emoțiilor este la fel de contraindicată. Aplicarea principiilor inteligenței emoționale la clasă constă tocmai în găsirea unui echilibru între cele două situații enunțate mai sus. Așadar, pentru o carieră de succes în domeniul educațional, cunostințele academice trebuie completate cu cele care țin de emoții. Trebuie să se acorde importanță propriilor emoții, dar este necesar ca reacțiile să fie adaptate nevoilor copiilor, astfel încât efectele asupra activității educaționale să fie mereu pozitive.

Inteligența emoțională este indispensabilă  în meseria unui profesor. Conștientizarea propriilor emoții este un pas important în dezvoltarea comunicării, pentru că ne ajută să recunoaștem reacțiile emoționale ale elevilor noștri și să le gestionăm în mod corespunzător, construind astfel situații de comunicare productive. Un profesor bun trebuie să acorde atenție compatibilităților dezvoltate la nivel de clasă și să lucreze cu ei în scopul construirii spiritului de echipă, să fie atent la cei care au abilități de lider și să-i ajute să le îmbunătățească, dar și să îi sprijine pe cei mai timizi să iasă din anonimat prin activitățile care implică lucrul pe grupe/perechi.

Suntem cu toții de acord că unui cadru didactic îi revine sarcina de a media conflictele între elevi, lucru ce presupune în același timp o atenție sporită la emoțiile celor implicați și descifrarea acestora, dar și obiectivitate în a privi problema, astfel încât niciunul dintre cei implicați să nu se simtă nedreptățit la final. O bună gestionare a emoțiilor contribuie la îmbunătățirea abilității de a lua decizii în timp record, în situații de criză, în contexte tensionate sau în situații conflictuale. Capacitatea de a ne controla emoțiile și de a le interpreta pe ale celorlalți poate oferi obiectivitate în luarea deciziilor și o privire de ansamblu asupra situațiilor în care suntem implicați.

În concluzie, inteligenta emoțională îi ajută pe profesori să îi perceapă pe elevi în calitatea lor de copii, cu emoții, temeri și sentimente și, mai apoi, ca receptori de informații. Ca profesori, unul dintre cele mai bune aspecte ale dezvoltării propriilor abilități socio-emoționale este acela că îi putem sprijini pe elevi să facă același lucru și în loc să ne simțim epuizați, suntem plini de entuziasm și putem deveni Profesorii care ne-am dorit întotdeauna să fim.

Bibliografie

  1. Goleman, D.- “ Inteligența emoțională în Leadership”, Editura Curtea Veche, București, 2007
  2. Gardner, H. – “Mintea disciplinată”, București, Editura Sigma, 2008