Cum am trecut de la învățământul de stat la cel privat

Când am terminat Liceul Pedagogic, m-am trezit în fața a două probleme: dilema profesorului debutant care încearcă să-și facă meseria, aruncat fiind dintr-o școală în alta, și dilema elevului dezorientat atât de școală, cât și de societate.

Am reușit să mă titularizez în județul Vâlcea, unde locuiam la vremea aceea. După foarte puțin timp de la obținerea titularizării m-am căsătorit și m-am mutat în București. Nu mai eram titular și au urmat alte perioade de examene susținute fiecare an pentru obținerea unui post de învățătoare prin detașare( fiindcă posturi de învățători pentru titularizare nu erau scoase la concurs).

Pentru că iubeam copiii și iubeam această meserie am continuat să predau. Eram însă plimbată de la o școală la alta și am ajuns, în acest fel, să am trei clase diferite în patru ani. Acest lucru contravenea standardelor mele de performanță în ceea ce privește managementul clasei de elevi, educarea și instruirea acestora.

La un moment dat, s-au împlinit 12 ani de atunci, mi s-a oferit oportunitatea de a schimba sistemul de învățământ de stat cu cel privat. La acea vreme, imaginea învățământului particular nu era una prea bună, însă am acceptat. Am ajuns astfel să-mi fac meseria cum credeam eu mai bine și să am la dispoziție o largă paletă de materiale didactice.
Nu știam, în clipa aceea, că nu există o lege în această țară care să permită detașarea în învățământ de la o școală de stat la una particulară. Acest fapt m-a făcut să-mi iau concediu fără plată un an de zile. Apoi situația s-a rezolvat în urma unor plângeri depuse la Ministerul Educației și Cercetării.

Am ajuns la Genesis, o unitate de învățământ cunoscută datorită renumelui grădiniței care era în topul grădinițelor particulare din București.
Din dorința de a avea continuitate și o finalitate a procesului de învățământ , conducerea a hotărât să deschidă și școală pentru cursurile primare. Am avut șansa să iau a doua serie de elevi, în anul 2003 și, alături de colega mea care avea elevii mai mari cu un an, am reușit să punem bazele unui învățământ de elită în rândul școlilor particulare și de referință la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

A urmat un drum lung, ce s-a întins pe parcursul a doisprezece ani, în care recrutarea personalului de valoare a fost îmbinată cu aplicarea celor mai moderne metode de învățare, dar și cu foarte multă muncă și pasiune.

Pe parcursul acestor ani am făcut o comparație între sistemul de învățământ de stat și cel particular, folosind experiența de predare din perioada anilor în care am lucrat la stat, pe care am adaptat-o permanent exigențelor Genesis.

Pe măsură ce am căpătat experiență, am constatat că diferența dintre învățământul de stat și cel particular este enormă, în favoarea celui din urmă, și nu cred că m-aș mai putea întoarce în condițiile actuale la vechiul statut.

La început mi s-a părut foarte greu, deoarece trebuia să acord foarte mult timp activităților desfășurate, cerințele erau foarte mari, părintii sunau continuu și se interesau de fiecare greșeală a copiilor, lucru nemaiîntâlnit în învățământul de stat. Cu timpul am început să le consider reacții normale pe care acum le apreciez din prisma grijii și interesului acordat de către părinți, modului de însușire a cunoștințelor de către copil, interacțiunea părinte-școală fiind factorul principal al progresului realizat. Prin acest parteneriat părinte-școală, școala vine în întâmpinarea așteptărilor și necesităților de instruire și educație pe care părinții le pretind pentru copiii lor.

Ceea ce la început mă deranja, deoarece trebuia să fiu disponibilă la orice oră din zi și din noapte, a devenit un factor esențial în realizarea obiectivelor propuse pe de o parte de școală și pe de alta de către familie( părinți- copii).

Comunicarea a fost lucrul esențial, cel mai important pe care a trebuit să-l învăț încă din primele zile de predat în acest sistem. Comunicând între noi cadrele didactice, comunicând cu părinții copiilor, cu toți cei implicați în acest mare proces educațional putem găsi o rezolvare oricărei probleme.

Elevii de la Genesis sunt foarte isteți, receptivi, se găsesc într-o continuă concurență și dorință de afirmare, iar roadele muncii acumulate sunt vizibile la olimpiadele și concursurile școlare la care aceștia s-au făcut remarcați.

Să ai satisfacție profesională înseamnă, din punctul meu de vedere, să fii în primul rând mândru de realizările tale la locul de muncă.

Să te faci cunoscut prin lecțiile susținute atât în fața colegilor tăi, cât și celor de la alte școli de stat și particulare, să ai rezultate bune la olimpiade și concursuri, să fii prezentat ca fiind “un om de încredere” este un lucru deosebit.

Sunt mândră să spun că lucrez la această școală, că sunt cea mai veche învățătoare. Ce poate fi mai frumos decât să fii apreciat pentru cine ești, pentru faptul că ai ajuns aici grație rezultatelor muncii tale ?

Când vezi că părinții copiilor ce-i ai în clasă te recomandă mai departe, ba chiar calculează anii, punându-și problema cum să facă astfel încât ceilalți copii mai mici să fie tot la tine, „îți crește inima de bucurie”.

Sunt lucruri care, însumate, te fac să lupți în continuare pentru statutul tău, să te dedici cu toată ființa ta și să dai uitării toate greutățile prin care ai trecut pentru a ajunge aici.

Perseverența, consecvența, răbdarea, spiritul de sacrificiu, ambiția sunt unele dintre principalele atribute ale meseriei de “dascăl” pe care le recomand debutanților în această meserie, fără de care munca ar fi în zadar.