Poezie…cu morală

Mihai, băiat dornic tare,
Vrea ghetuțe noi, feciorul.
Tatăl  îl privește bine
Și-și  negociaza …darul .

Azi, la prânz, într-o-ncăpere,
Stă, discută clar cu tatăl
Cum să curețe-n hambar
Să-și obțină o rasplată .

Și îi spune tatăl, bine:
-Iaca: porumbul din stânga-n dreapta
Sa fie mutat prea bine
Si-om vorbi despre răsplată .

Mihai spune: da, prea bine!
Și se urcă în hambar
Dar, somnul repede-i vine
Gata, am terminat in porumbar!

Tatăl fără să se uite
Iaca-i spune clar, răstit:
Nu-i adevărat, băiete!
Nu-i  mutat, tu m-ai mințit!

Îi păru rău, se gândi,
Că-și mințise tatăl bun,
De ghetuțe își aminti
Și-i veni gândul cel bun!

Merse iar in porumbar,
Și se apucă prea bine
Să muncească, nu-nzadar
Treaba să o facă bine!

Iară, pe la jumatate,
Când muta porumbul bine
Iaca o cutie neagră,
Ce-ascundea? Oare…  să fie?

Da! Ghetuțele lui negre!
Darul cel făgăduit!
A mers fericit la tata
Ca să spună ce-a găsit.

Tata, am mutat porumbul,
Și-am găsit darul promis!
Multumesc și îți promit,
Că de-acum voi fi corect,
Pentru-n lucru făgăduit!