De să alegem școala privată în detrimentul școlii de stat

Deși atât sistemul de învățământ privat, cât și cel de stat își desfășoară activititatea în conformitate cu prevederile Curricumului Național și ale Programe Școlare, între cele două tipuri de instituții există o serie de diferențe în planul organizării  și  structurării ofertei și a programului educativ.

În primul rând, există deosebiri în privința timpului petrecut de elev în cadrul instituției de învățământ. Dacă în cadrul învățământului de stat, elevul petrece la școală, în funcție de programa școlară aferantă ciclului de școlarizare, de la minim 18 ore, maxim la 30 de ore săptămânal,  programul  școlilor  particulare  este  mult  mai  cuprinzător, adaptat  nevoilor copiilor, dar și ale părinților, cu programe ce pot ajunge la 10 ore zilnic, respectiv aproximativ 50 de ore săptămânal. În general, asemenea programe sunt solicitate de părinți ale căror profesii nu le permit să dedice mai mult timp copiilor lor sau de către cei care își doresc să implice copilul într-o gamă variată de activități, ce îi pot dezvolta cunoștiințele generale și de specialitate, cu o atenție sporită acordată nevoilor, particularităților și intereselor acestuia.

În al doilea rând, în cadrul ofertei educaționale a școlilor private se regăsesc numeroase programe educative extracurriculare (înot, șah, tenis, teatru, pictură, – activități opționale desfășurate în funcție de preferințele și aptitudinile copiilor) excursii sau vizite la muzee și diverse alte instituții ce promovează cultura, în comparație cu școala de stat ce oferă mai puține activități de natură cultural sau sportivă.

În al treilea rând, școala particulară oferă totodată, programe speciale de teme sau de recuparare în funcție de nevoile elevului.

În al patrulea rând, pe lângă aceste acțiuni educative de peste zi, elevul dintr-o școală particulară va fi tot timpul supravegheat și observat, va mânca, va învăța, se va implica activ în diverse proiecte educative și sociale desfășurate de școală, va putea interacționa cu psihologul școlii, medicul, etc.

Sistemul de stat poate oferi și el, în anumite condiții, programe de recuperare sau aprofundare pentru unele materii, însă acest lucru depinde de numărul de copii dintr-o unitate de învățământ, de disponibilitatea cadrelor didactice sau de nevoile acestora de a-și completa norma didactică. Elevul de la stat este nevoit să lucreze acasă teme, uneori chiar peste medie ca urmare a timpului relativ mic petrecut la școală din necesitatea de a respecta și acoperi programa școlară. Totodată, pentru a participa la activități extracurriculare (înot, tenis, modelaj, pictură, dans, etc), părinții trebuie să îl inscrie pe acesta la centre culturale și să se asigure că elevii vor reuși să le frecventeze. Uneori, datorită programului foarte încărcat aceștia sunt nevoiți să angajeze o bonă pentru supravegherea copilului sau un meditator pentru realizarea temelor.

Cu privire la acestă ”lipsă” a școlii de stat, Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011[1] prevede posibilitatea ca unitățile de învățământ de stat să-și extindă activitatea prin programul ”Școală după școală”. Este un program realizat în parteneriat cu autoritățile locale și asociațiile de părinți ce oferă servicii educative, recreative, pentru consolidarea cunoștințelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială. Statul poate finanța acest proiect pentru copii și elevii din grupurile dezavantajate, în condițiile legii.

            Trebuie menționat că între cele două sisteme analizate, pe lângă elementele ce țin de organizarea în plan educațional, de proiecte și programe educative, apar diferențe semnificative la nivel de management și de organizare.

            Consider că prin toate aceste elemente enumerate mai sus, școlile private atrag atenția părinților care își doresc pentru copiii lor o paletă variată de activități, care să asigure descoperirea și dezvoltarea porențialului nativ al fiecărui copil.

[1] http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847