Amintiri de toamnă
Visez și visu-mi spre lumea ta s-apleacă,
Doar el mai îndrăznește pe-acolo ca să treacă.
Plutește toamna peste-un tărâm ferice,
E fiica colorată din cele patru fiice.
În zboru-i ce aduce c-o zână-n pas zglobiu,
Pictează în auriu aicea, dincolo-n arămiu,
Plantează fum de toamnă, dincolo un vânt rece,
Stropește-apoi pictura cu-o ploaie care trece.
Când cerul, în albastru, se-ntrece iar cu marea,
Iar frunze colorate îngrămădesc cărarea,
Mi-e visul cel de toamnă o punte către tine
Care mă poartă-ntruna de pe un azi pe mâine.
Dar, vezi, pe nesimțite, se stinge toamna blândă
Cu Fetele-i Morgane și frunza-i tremurândă
Și lasă-n urma-i caldă o dulce amintire
Și-un vis tradus adesea în șoapte de iubire.