ARTA DE A TĂLMĂCI

• De la Martin Luther la Jacob Grimm

În ultimele decenii limba română a suferit  un val de anglo-americanizare. Influența limbii engleze acaparează toate domeniile vieții noastre. Mulți ar spune că se datorează faptului că limba universală a secolului computerizat este engleza. Nu mai este  de mult cazul  deoarece multe din programele folosite sunt adaptate la limbile țărilor unde se folosesc, tocmai pentru a ușura utilizarea lor la scară mondială, un principiu bun pentru un management performant.

Invadarea limbii române cu cuvinte din limba engleză se datorează și faptului că după revoluție mulți tineri au participat pe termen lung sau scurt la cursuri de specialitate, care în majoritatea lor s-au  ținut în limba engleză. Întorși în țară li s-a întâmplat un lucru des întâlnit și anume limba engleză devenise automatism iar acum limba română devenea limba străină. Cunosc  acest fenomen deoarece am suferit și eu de el: întoarsă în România după cinci ani petrecuți în Germania îmi era mai ușor să număr în germană decât în română. Negăsind un echivalent în limba română a unor termeni de specialitate e tentant să folosești termenul ca atare, și gata!

Și totuși, acest fenomen nu este o scuză pentru invadarea nejustificată a limbii române cu noțiuni din limba engleză doar pentru că nu găsim echivalentul cuvântului.

Se vorbește despre summit în loc de întâlnire la nivel înalt (vezi-doamne, a fost folosit și de comuniști prea des!). How can I help you devine cum pot ajuta. Și să nu mai vorbim de amărâta de prepoziție în care a înlocuit prepoziția la datorită faptului că în limba engleză se folosește prepoziția in pentru a indica locul: in Bucharest devine în București, în loc de la București. Și exemplele ar putea continua.

Sigur, limba este un sistem deschis și flexibil, altfel ar ajunge ca limbile clasice – latina și greaca veche, dar aceste intervenții care tind să devină generale nu vor aduce limbii române vreo îmbogățire de stil sau vocabular. Ne vom trezi din nou în  situația comică  descrisă cu atâta umor de către Vasile Alecsandri în Coana Chirița precum și de I.L. Caragiale în schițele sale, situație în care limba franceză era de bon ton și mulți vorbeau dar puțini știau ce spun.

Nu trebuie să cădem nici  în extrema cealaltă în care să traducem absolut totul așa cum este cazul limbii franceze, a limbii italiene, limbii germane și altor limbi. Dacă aveți posibilitatea să urmăriți posturile italiene sau franceze veți putea observa o tendință clară de a găsi echivalente mai fericite sau nu atât a numelor proprii cât și a personajelor din romane, filme de desene animate, etc. Dublarea filmelor este iar un dezavantaj pentru promovarea unei limbi străine sau lipsa totală din programe a unor filme străine cum este cazul în America, fapt care duce la o izolare totală pe plan lingvistic dar și social. Promovarea excesivă a valorilor țării respective ține de ideologia imperialistă a multor țări care considerau și consideră și acum că nu este nevoie să cunoști o altă limbă căci oricum se vorbește engleza, franceza peste tot.

Trebuie să recunosc că la a capitolul de dublare stăm încă bine deoarece a fost respinsă acum câțiva ani această  inițiativă prostească. Și totuși, sunt posturi cu desene animate dublate! Foarte rău, deoarece copiii ar deprinde limba engleză mai repede de la aceste desene decât cu profa de engleză.  În termeni de specialitate se numește baia de limbă. Să nu uităm că și noi am învățat până și bulgara din cauza posturilor pe cere le prindeam clandestin!

Dar nici la capitolul subtitrări nu stăm prea bine!

Și iată că după un preambul ajungem în miezul problemei : A ȘTI SAU A NU STI SĂ TRADUCI!

Arta tălmăcirii, transpunerii  unei fraze, a unui cuvânt  dintr-o limbă în alta este o artă ca toate artele. Sigur, poți desena o floare a soarelui pentru a exemplifica ceva sau pur și simplu pentru că te plictisești în timpul ședinței dar nu poți exprima luminozitatea soarelui, tușele care sugerează o anumită tristețe, toate acestea redate magnific de Vincent van Gogh. Cam așa stau lucrurile și în domeniul traducerilor: poți să faci o traducere mot –a –mot (cum spune francezul , adică cuvânt cu cuvânt) sau poți să cauți un echivalent apropiat ca sens.

Orice cuvânt este un lucru magic. Puterea cuvântului este mare: poate aduce alinare, durere, jignire sau dacă este șters definitiv – uitare. Nu degeaba se străduiau vechii egipteni, romani, greci să șteargă definitiv numele unor oponenți astfel încât să dispară din istorie.

Nu este un lucru ușor să te joci cu cuvintele, să improvizezi , să faci o traducere după ureche. Nici un român nu ar înțelege următorul proverb tradus din limba germană astfel:

Morgen Stund hat Gold im Mund! – Ora de dimineață are aur în gură! Dar dacă vom căuta echivalentul în înțelepciunea populară vom descoperi:

Cine se scoală de dimineață, departe ajunge!                                                                                  

Amândouă variantele cuprind esența proverbului și anume că omul harnic  va face bani pe când cel leneș nu va avea parte de ei.

Cât de importantă este găsirea unor echivalente în limba în care se dorește să fie tradus un text ne va spune cel care a încercat să ridice traducerea la rang de lucru sistematic și științific: Martin Luther. Desigur, că până la el au mai fost și alți mari umaniști care au considerat traducerea unor texte o muncă laborioasă, dar nu au vorbit despre ea.

Pe când se afla la Wartburg în închisoare, și scriem anul 1521, Martin Luther începe traducerea celei mai prost traduse cărți ale omenirii : Biblia. Mare umanist, cu cunoștințe vaste de ebraică, greacă veche și latină, Luther constată că actuala Biblie era tradusă în germană  mot-a-mot din latină dintr-o variantă cunoscută drept Vulgata. El își propune să meargă direct la sursă, folosește textul din ebraică ca bază pentru viitoarea traducere. Iată ce ne spune el în Scrisoare către un traducător:

Bei meiner Übersetzung der Bibel habe ich mich bemüht, reines und unmissverständliches Deutsch zu sprechen. Oft suchten wir ganze vier Wochen nach einem passenden Ausdruck, ohne bei unseren Nachforschungen glücklich zu werden. (…) Ich habe übrigens nicht allein gearbeitet : überall habe ich mir Helfer angeworben. Mir war daran gelegen, Deutsch zu sprechen, nicht Griechisch oder Latein. Um die Texte auf Deutsch zu formulieren, muss man allerdings nicht etwa die lateinischen Vorlagen heranziehen. Die Hausfrau bei der Arbeit, die Kinder beim Spiel, die Bürger auf dem öffentlichen Platz, – das sind die “Doktoren” die man befragen muss : Von ihrer Mundart muss man lernen wie gesprochen wird und was verstanden wird : hat man sich dem unterzogen, so werden alle auch Eure Sprache verstehen.” (Luther in seinem Brief über die Kunst des Übersetzens und über die Anrufung der Heiligen, 1530).

(La traducerea Bibliei mi-am dat osteneala, să vorbesc o germană curată, clară. Deseori am căutat chiar patru săptămâni de-a rândul o expresie potrivită, fără a avea vreun succes.(…) Să știți că nu am lucrat singur: mi-am căutat ajutoare peste tot. Doream cu tot dinadinsul să vorbesc germană, nu grecește sau latină. Ca  textul să fie formulat corect  în germană nu trebuie plecat de la textul tradus în latină. Gospodina care muncește, copiii care se joacă, cetățenii din piața publică, – aceștia sunt doctorii în litere care trebuie întrebați: din felul cum vorbesc trebuie să învățăm să scriem ca să ne facem înțeleși: se va respecta acest lucru atunci cele scrise vor fi înțelese. )

Biblia suna destul de greoaie din cauza unei traduceri defectuoase și ca atare și sensul celor povestite, a pildelor era de neînțeles. Astfel, cuvântul Domnului nu ajungea la sufletul omului de rând. Luther vrea să schimbe acest lucru printr-o traducere în limba germană vorbită.

Ca orice traducător, Martin Luther se angajează la o muncă care poate fi oricând criticată sau îmbunătățită. El încearcă totuși să rămână cât mai aproape de textul original. Și totuși, în unele cazuri precise, Luther folosește alt termen decât cel care ar fi trebuit : înlocuiește cuvântul Schekel ( monedă veche folosită de evrei) cu Silberling (monedă folosită în Saxonia pe timpul lui Luther) . Sensibilitatea sa pentru dimensiunea poetică și muzicală a textului este remarcabilă.

Biblia lui Martin Luther nu este un exemplu clar de traducere cât mai fidelă a unui text. Luther prelucrează unele pasaje din Biblie tocmai pentru a sublinia unele aspecte, pe care el le considera importante în noua sa concepție religioasă despre cuvântul Domnului. Contribuția lui Luther este de a fi făcut pasul decisiv în a lucra cu textul original și de a încerca pe cât posibil să facă ca acest text să sune german pentru a fi înțeles de toți vorbitorii de limbă germană.

Un alt exemplu, din literatură de data aceasta, este traducerea din limba engleză a unor legende, povestiri de către Frații Grimm, în deosebi Wilhelm Grimm. Într-un articol precedent am vorbit despre Frații Grimm ca mari culegători de basme, legende și mituri din spațiul german. Contemporan cu cei doi frați a fost și englezul Thomas  Crofton Croker (1798-1854). Și Anglia , în special Scoția și Irlanda , era interesată să-și păstreze moștenirea cuprinsă în legende și mituri.

Culegătorul de legende și povestiri tradiționale irlandeze și galeze, incluse în Fairy Legendes and Traditions of the  South of Irland   provenea dintr-o familie anglo-irlandeză, care migrase de pe timpul reginei Elisabeta din Devonshire către Irlanda. A aparținut cercului literar al romantismului irlandez, care au avut ca scop lupta pentru independență a Irlandei. Între anii 1812 și 1815 Croker va călători prin Irlanda pentru a culege povestiri transmise oral precum și obiceiuri ale diferitelor regiuni, un  mare interes l-a avut pentru folclorul irlandez. Motivul pentru care cultura populară irlandezo-galeză a supraviețuit chiar și în secolul nostru a fost funcția limbii pe care o are în lupta pentru păstrarea identității naționale.

Contemporani cu Thomas Crofton Croker și făcând parte din aceeași mișcare literară, romantismul, Frații Grimm au luat volumul de povestiri și legende ca punct de plecare pentru a dezbate o problemă – întrebarea legată de contextul internațional a credinței în Elfi din Europa preistorică, posibila origine a diferitelor variante dintr-o  sursă comună.

Croker se arată entuziasmat de implicarea Fraților Grimm  în traducerea povestirilor sale menționând acest fapt chiar în cea de-a doua ediție a volumului său. „ Circulația literaturii între națiunile europene este atât de mare așa că o traducere este un lucru normal, astfel că scriitorul nu ar avea motiv de supărare dacă opera sa apare în franceză sau germană. Dar personalitatea traducătorului dă o și mai mare valoare a operei; și nu pot să nu-mi exprim mulțumirea (…) că Frații Grimm au tradus în germană, cu care sunt foarte bun prieten și cu care am corespondat pe perioada traducerii.”

În ceea ce privește munca de traducător a lui Jacob Grimm (căci el este cel care, ca și în cazul basmelor germane scrie, traduce) poate fi urmărită pas cu pas deoarece la Bibliothek der Bruder Grimm din cadrul Universității Berlin se află cele trei volume cu notițele originale făcute de Jacob. Deși în 1950, când a fost legat primul volum legătorul a pierdut prima filă originală restul notițelor s-au păstrat.

Față de modul de traducere al lui Martin Luther, ale cărui incluziuni erau legate doar de importanța sau nu a anumitor pasaje din Biblie și scopul era de a populariza textul Bibliei în așa fel încât să poată să fie citită de orișicine, Jacob Grimm va face multe schimbări în textul inițial. Literarisierung (o traducere literară) este un procedeu în care traducătorul își permite să scoată, să adauge sau să schimbe numele personajelor .

Dar despre această nouă formă de traducere voi vorbi în următorul articol.