Una dintre dimensiunile esențiale ale educației moderne este constituită de managementul clasei. Din punct de vedere istoric, abordarea în privința organizării manageriale a clasei a suferit transformări firești, în rând cu elementele de deschidere la care a fost expusă conștiința umană. Dacă în trecutul nu foarte îndepartat profesorul reprezenta autoritatea supremă în clasă, iar părintele […]
Deosebit de actuală, în interpretarea conceptului de libertate, mi se pare conceptualizarea terminologică de ”libertate pozitivă” și ”libertate negativă”. Pe scurt, libertatea negativă este acea formă derivată din organizarea socială, care restrânge libertatea unui individ, care, potrivit lui Isaiah Berlin, cel care a introdus conceptul, se manifestă prin exprimarea propriei libertăți, peste limita la care […]
Tema aleasă poate fi considerată desuetă în contextul organizărilor actuale de guvernare, în contextul acțiunilor generale de management, tocmai de aceea voi preciza înca de la începutul articolului, că mecanismele descrise pentru atestarea stărilor puse în discuție, reprezintă simple reflecții retorice în scopul dezvoltării unor teme de sondare nesfârșită a înțelesurilor lumii. Potrivit teoriilor contractualiste, […]
În contextul organizării societății școlare, termenii de libertate și de autoritate au evoluat, istoric, către realitatea zilelor noastre, plină de întrebări, unele legitime, altele frizând absurdul, referitoare la nevoia, la oportunitatea, la sensul educației școlare de grup. Avem de înfruntat un paradox, asistăm la reformularea sistemelor educaționale, admirăm sau blamăm reîntoarcerea la naturaletea educației copiilor […]
Suntem în plină abundență a teoriilor despre influența mediului, despre ereditate, despre ponderea procentuală a influențelor într-o anumită paradigmă de analiză a dezvoltării personalității umane. Țin minte că, în primele mele cercetări, acum mulți ani, când am auzit pentru prima oara termenul ”educabil”, am zâmbit cu o stânjeneală naivă, cu sentimentul că cineva sau ceva […]
Discuția despre motivația copiilor a devenit astăzi o facilitate colocvială a întâlnirilor părintești, a dezbaterilor diferitelor publicații sociale și pe un ton mai serios, a experților în educație și profesorilor. Se asumă adesea cu hotărâre că e vina profesorilor care nu (mai) știu să îi motiveze pe copii, că școala și-a pierdut din rostul de […]
Se discută mult astăzi, despre lideri, despre manageri, despre coaching și dezvoltare personală și, în timp ce companiile sunt astăzi pline de specialiști, scolile își păstrează natura conservatoare- din fericire, aș îndrăzni eu să îmi exercit subiectivismul- și testează cu prudență teoriile de management, integrându-le în conceptul educațional. Că este nevoie de mai mult decât […]
« Fără îndoială, științele educației aduc, fiecare în câmpul său, structuri de fapte verificabile. Dar pedagogia nu este, câtuși de puțin, sinonimă cu știintele educației. Este o practică a deciziilor ce derivă din științele educației. Incertitudinea este aici pe terenul său. Incertitudinea conjuncturală, mărită de mobilitatea, uneori vertiginoasă, a reperelor contemporane, dar o incertitudine esențială […]
(după un eseu de Gaston Mialaret ” Les origines et l’évolution des sciences de l’éducation en pays francophones” De la început trebuie să remarc utilitatea similitudinilor între considerațiile eseistice ale autorului francez și spațiul educațional românesc, aflat într-o atât de necesară tranziție și armonizare cu contextele internaționale de referință. Cunoaștem, fără îndoială, că informațiile scrise, studiile […]
Dacă aș fi găsit pe undeva diminutivul de la ”semiotică”, poate ca l-aș fi folosit. Pentru un efect mai spectaculos si exemplificativ teatral. Nu știți ce e aceea semiotică? Aceasta nu este o întrebare, este un reproș. Această propoziție înseamnă că: oricine altcineva știe. Probabil ca sunteti neinformat/ă. Dar pretindeți că știti și, cel puțin, […]
“Bunul simț ne spune că majoritatea lucrurilor pe care le facem sunt afectate într-un fel sau altul de către interacțiunile dintre oameni (…) Comunicarea complică și este complicată de către ceea ce facem sau nu facem, de ceea ce știm și de ceea ce nu știm, și de felul în care ne privim pe noi […]
Comunicarea părinte-copil, profesor-copil se încadrează în primul strat al schimbului de informații, în tiparul emițător-mesaj-receptor. Comunicarea poate fi verbală, prin utilizarea limbajului, sau non verbală, prin manifestarea, spre exemplu, a unei grimase pentru afirmarea unei stări de dezacord sau dezgust, sau a unei expresii a feței luminoase, zâmbitoare, pentru exprimarea unei stări de mulțumire, de […]