“Autoscopia”-metodă de studiu individual și de redactare

Predarea disciplinei geografie (știință care se ocupă cu descrierea învelișurilor Pământului și a relațiilor multiple dintre acestea) la orele de curs se poate face prin modele, metode, tehnici și metodologii foarte variate, mai ales că, astăzi, materialele didactice (hărți, atlase, planșe, softuri educaționale,etc), dar și instrumentele tehnice ( videoproiectoare, calculatoare, table interactive, etc), vin în ajutorul nostru, al profesorilor și implicit în ajutorul întregului proces de predare-învățare al acestei discipline.

În materialul care urmează mă voi opri asupra uneia dintre metodologiile de studiu individual și de redactare, anume Autoscopia.

Autoscopia este o tehnică de autoevaluare și interevaluare care a fost prezentată pentru prima dată de cercetătorul B. Calmy de la Centrul Internațioal de Studii Pedagogice din Sėvres (Maria Eliza Dulamă, 2008) și ea se referă la observare și tehnici de observare. Pentru a aplica această tehnică sunt necesare mai multe etape, după cum urmează:

  1. Prezentarea subiectului. Profesorul comunică elevilor subiectul pe care-l vor expune, respectiv „Varietatea formelor de relief ale Romaniei” (ce face parte din lecția „Caracteristicile, formarea și evoluția reliefului României”, de la clasa a VIII-a), precizează intervalul de timp disponibil pentru lucru și pentru expunerea propriu-zisă. Elevilor le vor fi prezentate fotografii ce evidențiază tipurile de relief din Romania: glaciar (fig.1), carstic (fig.2), fluvial (fig.3), pe argile (fig.4), iar aceștia trebuie să descrie aceste imagini și să explice unele fenomene și procese (tipuri de roci, tipul de relief, agenți modelatori-interni și externi, altitudini, localizare, aspecte ale reliefului, etc). Pentru o cât mai bună utilizare a resurselor de timp, elevii vor pregăti acasă această expunere. Fiecare dintre aceștia, primește o fișă de evaluare care îi va ajuta în orientarea asupra punctelor pe care le vor avea de atins pentru o cât mai bună descriere și analiză, dar și pentru a evalua expunerile celorlalți colegi.

fig1Fig. 1 fig2Fig. 2
fig3Fig. 3 fig4Fig.4
  1. Activitatea individuală pentru pregătirea expunerii.
  2. Expunerea subiectului. Se va face în fața clasei, elevii fiind așezați în semicerc; aceștia ascultă descrierea și o evaluează în raport cu fișa primită.

Conținutul grilei de evaluare este stabilit de către cadrul didactic, în funcție de competențele urmărite în fiecare activitate. Pentru o cât mai bună evaluare și autoevaluare a materialelor expuse, elevii trebuie să învețe treptat anumite elemente precizate în fișa de evaluare. Astfel, ei trebuie să identifice tipurile de relief prezentate în imagini, tipurile de unități de relief cărora le sunt caracteristice, altitudinile la care sunt prezente (după caz), unitățile de relief în care sunt localizate la nivelul Romaniei, factorii interni (vulcanism) și externi (glaciatiunea, tipurile de roci, ingheț-dezghețul, vânturile încărcate cu particule fine, apele curgătoare ce au realizat o acțiune de eroziune-transport-acumulare, lipsa vegetației forestiere, etc), în funcție de tipul de relief prezentat în imagine.

Prin autoscopie se evaluează (Mariana Pintilie, 2002): capacitatea de a prezenta un subiect impus, într-un anumit interval de timp, capacitatea de a expune liber în fața unui auditoriu, expunerea corectă a informației, coerența expunerii, construcția frazelor, adecvarea limbajului și nu în ultimul rând expresivitatea feței și gestica.

Bibliografie:

  1. Dulamă, Maria Eliza (2008), „Metodologii Didactice Activizante”, Ed. Clusium, Cluj-Napoca
  2. Pintilie, Mariana, (2002), Metode moderne de învățare-evaluare”, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca