Azor, bătrânul înțelept

Într-o noapte liniștită, se găsiră în pădure
Lupul și cumătra vulpe, amândoi cu gând să fure
Se gândeau că-n doi mai bine e a merge la furat
Căci un trup nu se descurcă, precum două la cărat

– Tu cumătră ești vicleană, doar o vorbă spui și haț
– Te urmează tot cotețul, pas la pas și braț la braț
– Hai învață-mă, două vorbe d-ale tale, două vorbe de convins
– Orice-aș zice, orice-aș face, să nu fiu vr-odată prins
– Eu am creier, tu ai mușschi, de lucrăm noi împreună
N-are să ne scape-n veci, nici găina cea bătrână

Și ajunși ei în orgada celui mare gospodar:

– Tu te duci să furi găini, eu le iau, le duc, le car?
– Ia privește tu la mine, cum se fură, cum se drege!
Ia aminte fără greș, fii atent și înțelege!
Vezi tu cele trei găini, cele singure, pribege?
Ia aminte la ce-ți spun, la ce fac și înțelege!

Și se furișă tiptil, fără ca Azor să știe
Și ajunsă lângă ele, le-nșfăcă, făr-a face de gălăgie

– Hai să le mâncăm p-acestea, hai stai jos, aici te pune!
P-asta-mpart-o pe din două, suntem frați de furăciune

Ș-au mâncat cât să se umfle, ei cei doi nebuni pungași.

– Hai te du acum și fură, suntem răi, nu suntem lași!

Așa-l îndemna nebuna, vulpea rea, cu gând nebun
Singură croindu-și planul, cum să scape de jupân

– Uite colo, vezi cotețul? Are o gaură în el
Eu t-ajut să intri-ntrânsul, haide vin’, nu fi mișel!

Și l-a-npins cu anevoie în cotețul cela plin

– Haide să-ți arunc găina, haide ia-o, haide vin’ !

Prinse două mai d-apoape și le aruncă afară
Când cotețul se trezi, toate-ncep, d-odat’ să zbiară

– Hai cumătră și m-ajută, hai ajută-mă să scap
– Ai uitat tu lup bătrân, tu ai mușschi, iar eu am cap

Când Azor zărește vulpea cu găinile în spate
Și pe lup ieșit afară, dară numai jumătate
Zise vorba lui de duh, dar rostită-n mare silă

*        *      *

– Ce să-ți fac de nu gândești, da, de prost nu-ți fie milă
Te-ai lăsat dus de cuvinte, ah dar cât de grea prostie!
N-ai vrut să gândești și singur, rău de tine ar’ să fie
Tot ce-ți spune cineva, judecă de zece ori
Să n-ajungi precum cumătrul, de prostie ca să mori!