Călătorie în jurul pământului

A fost odată ca niciodată un prinț. Prințul nostru nu era unul ca oricare altul, era fiul unui rege și al unei regine ce domneau peste un regat bogat și plin de magie. Deoarece fusese foarte dorit de către părinții săi, pentru a-l proteja de lumea exterioară, aceștia au construit în jurul castelului un zid înalt, ce nu putea fi escaladat cu ușurință, mai ales de un băiețel. În prima parte a copilăriei, prințul nu simțea nevoia să știe ce se afla dincolo de zid, era foarte fericit în castel, alături de prietenii săi, copiii servitorilor. Și au trecut anii, iar prințul creștea și odată cu el și curiozitatea să afle ce este dincolo de zid. Într-una din zile prinse curaj și merse să discute cu mama sa, spunându-i că este dornic să exploreze lumea. Fără doar și poate, regina îl refuză și-l rugă să meargă să discute cu tatăl său despre dorința sa. Când ajunse  în fața regelui, prințul îl rugă cu cerul și pământul să deschidă porțile zidului și să-i permită să iasă, să cunoască oamenii și împrejurimile. Dar regele îl refuză categoric, fără să-i explice prea multe. Îi prezentă doar că lumea din exterior este crudă și plină de răutate.

Dezamăgit de răspunsurile primite, tânărul prinț plecă să se plimbe prin curtea castelului. Deodată se întâlni pe aleea castelului cu unul din prietenii săi, Nicusor, fiul bucătăresei. Nicusor îl trase pe prinț deoparte și îi șopti la ureche că în subteranele castelului a descoperit o cameră secretă, ce are ușa încuiată. Conduși de curiozitate cei doi se hotărâră să caute urgent cheia pentru a afla ce se află în cameră. Ca să găsească repede cheia, cei doi au mers la ușă să găsească indicii pentru a-i conduce la cheie. Au privit cu atenție ușa, dar nimic, apoi pe lângă ușă erau desenate câteva simboluri, iar în clipa aceea prințul își aminti că în camera tronului se afla un set de chei , printre care una ce are desenat pe ea simbolul unor papucei. Alergară de zor până în castel, intrară tip-til în camera tronului și furișându-se au plecat cu grămada de chei. Odată ajunși lângă ușă, cei doi au folosit cheia și au deschis ușa, apoi au pășit ușor în cameră, unde ce credeți, sub o lumină strălucitoare se afla o pereche de papuci de aur. Suprinși de descoperire, cei doi prieteni au făcut câțiva pași în spate, s-au uitat unul la celălalt, apoi s-au apropriat de papuci. Cu cât se apropriau mai tare, papucii prindeau viață și se mișcau. Uimit, dar și speriat, prințul luă papucii în mână și dintr-o dată apăru un duh. Era duhul ce proteja comoara, căci păpucii, nu erau unii obișnuiți, aveau puteri magice și cel ce-i purta putea să zboare.

Duhul îi permise prințului să ia papucii, cu condiția să le povestească părinților despre ce a descoperit și îl sfătui să-i folosească cu înțelepciune.  După ce aflară de descoperirea fiului lor și a lui Nicușor, regele și regina i-au permis prințului să folosească papucii, dându-și astfel seama că este pregătit să facă el alegerea potrivită: dacă merge sau nu în afara castelului.

Folosindu-se de o formulă magică, prințul porni într-o călătorie în jurul pământului. În această călătorie prințul a cunoscut o mulțime de oameni, printre ei, mulți prietenoși de la care a aflat multe tradiții pe care le-a împărtășit oamenilor din regat. Bucuros nevoie mare, prințul le promise să se mai întoarcă să le povestească și noilor săi prieteni despre frumusețea regatului său.