CĂLĂTORIE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU

Dragă cititorule, în articolul ce urmează vom porni într-o călătorie în timp și prin galaxie alături de un prieten simpatic, un mic extraterestru, pe nume Bibo, ce a ajuns să fie tare îndrăgit de către copii. Povestea ce urmează am folosit-o ca suport în predarea unor noțiuni noi despre evoluția în timp a mijloacelor de transport, la grupa mare. Am ales să folosesc ca personaj principal un mic extraterestru deoarece copiii îndrăgeau ideea din seria Star Wars. Tema am studiat-o pe parcursul unei săptămâni și am discutat despre evoluția mijloacelor de transport în ultimul secol, realizând o lectură după imagini. Copiii l-au pictat pe Bibo la activitatea artistic – plastică, folosind tehnica dactilopicturii și i-au confecționat o navetă spațială la activitatea practică. La activitatea matematică, împreună cu micul extraterestru am desfășurat un joc didactic în cadrul căruia am avut de realizat mulțimi cu jetoane pe care erau reprezentate mijloace de transport.  Toate aceste activități au fost mai plăcute și mai interesante cu Bibo alături, iar copiii le-au desfășurat cu mare plăcere.

Lectura plăcută!

În călătorie alături de Bibo

“Într-o galaxie îndepărtată de Calea Lactee locuia un mic extraterestru pe nume Bibo, pe o mică planetă cu câțiva locuitori. Într-o zi, extraterestrul  nostru s-a urcat în navetă sa micuță și a plecat într-o călătorie în afara planetei. Însă pentru că era prima ieșire, prima plimbare în afara planetei, din păcate s-a rătăcit. A hoinărit el prin spațiu până când a văzut o planetă frumoasă, frumoasă, albastră ce avea o strălucire aparte, specială. Dar extraterestrul nostru nici nu știa că s-a rătăcit și că a ajuns într-o altă galaxie, destul de îndepărtată de casa sa.

Văzând această planetă străină, se gândi să facă o scurtă vizită. Și-a programat naveta să aterizeze și a ajuns într-un loc plin de copaci, lângă care se înălțau blocurile unui oraș.

Extraterestrul Bibo era foarte încântat de ceea ce vedea în jurul său, copaci înalți, blocuri uriașe și obiecte pe care nu le întâlnea pe planeta sa. Se uită Bibo în stânga și în dreapta și fu foarte indecis, neștiind încotro s-o apuce. Într-un final, observă un drum pe care se plimbau câteva mașini și se hotărî să meargă pe acolo. Mergând așa Bibo al nostru, văzu trecând pe lângă el tot felul de mașinării cu roți, lucru nemaintalnit de el. Dar cel mai tare îi stârni curiozitatea mașinăria lungă ce circula pe lângă sosea, pe niște șine de metal, iar această mașinărie ciudată scotea un sunet nemaiauzit: CIU, CIU. De ce oare face: CIU, CIU? De ce scoate fum? Oare a luat foc?

Dar de la cine să afle el ce sunt toate aceste ciudățenii de pe această planetă? Tot uitându-se la mașinăriile de pe șosea, observă ceva se plimba pe niște “chestii” rotunde. Își aminti de o “chestie rotundă” pe care în drumul sau a observat-o la intrarea unei clădiri, alături de câteva statui ale mașinăriilor. În acel moment lui Bibo i-a venit o idee, să intre în clădire și poate acolo cineva îl va lămuri și așa va afla și el unde se afla și de ce este atât de diferită lumea aceasta.

Păși Bibo către ușile clădiri și acolo îi ieși în întâmpinare un om, o vietate ciudată în comparație cu el. Căci vedeți voi, Bibo al nostru era verde, mic și avea două antenuțe pe cap, ca de altfel toți locuitorii de pe planeta sa, deci categoric el nu știa ce fel de ființă este aceea ce i-a ieșit în față. Bibo l-a întrebat pe aceasta pe ce planeta se află, ce este el și ce sunt acele mașinării ciudate ce se plimbă în jurul său.

Domnul ce îi ieșise în întâmpinare lui Bibo era un muzeograf, ce, privindu-l pe această din urmă, și-a dat seama că nu este pământean și i-a înțeles uimirea. Așa că se hotărî să îl lămurească.

Întâi s-a prezentat ( d-ul Ionescu – muzeograf ), apoi i-a explicat că planeta pe care a aterizat se numește planeta Pământ, iar locuitorii săi se numesc pământeni. Cât despre mașinăriile din jurul său, aceasta sunt mijloacele de transport ale oamenilor de pe Pământ și fac parte din mai multe categorii. Fiecare mașinărie are un nume și o întrebuințare:  cele de pe șosea sunt autoturisme, mașini ce circula pe patru roți folosind combustibil, rolul lor fiind să îi ajute pe pământeni să se plimbe dintr-un loc în altul. Apoi având macheta unei mașini în față au observant toate componentele acesteia.

Mașinăria lungăăă ce circula pe șine se numește tren, iar trenurile sunt de două tipuri: de călători și marfare, care transportă obiecte, alimente și multe altele.

După ce i-a prezentat toate mașinăriile i-a explicat că acea clădire în care se află ei este un muzeu, un spațiu ce conține informații și machete cu și despre mijlocele de transport și evoluția aceastora, căci aceste mașini nu au fost dintotdeauna așa – oamenii le-au îmbunătățit pe parcursul multor ani. Muzeul poate fi considerat că o mașină a timpului ce îi întoarce pe vizitatori în alte perioade ca să afle informații foarte interesante despre cum oamenii au lucrat în timp la îmbunătățirea acestor mașinării. Bibo era tare încântat de ceea ce află de la dl. muzeograf și a fost impresionat când acesta l-a întrebat pe micul extraterestru despre planeta sa:  cum sunt locuitorii de acolo, ei ce mijloace de transport au și cum se deplasează dintr-un loc în altul.

Fericit că își făcuse un nou prieten și că a aflat de la acesta multe lucruri noi, Bibo s-a îmbarcat în navetă să și a plecat către casă, nu înainte de a-i promite d-ului Ionescu că o să-l mai viziteze în curând.”