CALEIDOSCOP AFRICAN

Africa  numit și “continentul negru” este al doilea ca suprafață (30.22 mil. km²) de pe Glob și un pământ  aparte pe harta lumii. Este un continent al contrastelor, este continentul celor mai mari deșerturi ale lumii (Sahara, Kalahari, Namib), dar și al luxuriantelor păduri ecuatoriale, al unei sărăcii cumplite, dar al unora dintre cele mai mari bogății ale lumii- aur, platină, diamante, petrol. Este “leaganul omenirii” și al unora dintre cele mai vechi civilizații ale lumii-nubiană, egipteană, dar continentul sclaviei, o pată urâtă pe obrazul umanității. E continentul unor mari și îndelungate războaie civile, este continentul bolilor necruțătoare-S.I.D.A, malaria și nu numai. Este continentul cu cea mai mare natalitate, dar cu cea mai mare mortalitate infantilă și cea mai mică speranță de viață la nastere (35 ani), și nu numai.

În cele ce urmează, vom aborda, pe scurt, câteva simboluri ale cadrului natural african.

FLUVIUL NIL, a cărui denumire vine din grecescul ″neilos″ (vale), este cel mai lung fluviu al Terrei, 6671 km.

De-a lungul cursului, Nilul poartă mai multe denumiri: Kasumo– la izvoare, în Munții Virunga, Kagera sau Nil Alexandra, înainte de a intra în Lacul Victoria, Victoria Nil între lacurile Kyoga și Albert, Bahr el-Jebel , între L. Albert și confluența cu râul Bahr-al-Ghazal, Nilul Alb până la confluența cu Nilul Albastru, și Nil, după confluență.

Înca din Antichitate, din perioada romană, s-a încercat descoperirea izvoarelor sale, dar abia din a doua jumătate a sec. al XIX-lea încep să se concretizeze primele indicii. În 1858, locotenetul englez John H. Speke descoperă Lacul Victoria pe care îl consideră, la acel moment, ca fiind izvorul Nilului; denumește astfel lacul în onoarea reginei Angliei de la acel moment, Victoria. În 1860 pleacă într-o nouă expediție în  Africa, însoțit de căpitanul James A. Grant, ocazie cu care descoperă în 1861 cascadele Rippon la ieșirea  din L. Victoria, iar în iulie 1862 cei doi identifică Victoria Nil ce se desfășoară între L. Kyoga și L. Albert.

David Livingstone, medic și misionar scoțian, ce și-a dedicat cea mai mare parte a vieții explorării Africii (Centrale, de Est și de Sud), caută între 1866-1871 izvoarele Nilului, făra a avea însa, succes. Jurnalistul Henry M. Stanley  pleacă în 1871 în cautarea lui Livingstone, despre care se credea că a murit în 1869; îl găsește pe acesta pe malurile L. Victoria, grav bolnav, însă, în 1871. Atras de continentul african, Stanley organizează o caravană, descoperind în 1874 râul Kagera ( Nil Alexandra) ce se varsă în L. Victoria.

Exploratorul german Bukrhardt Waldecker, stabilește în 1938 că râul Kasumo constitue  izvorul cel mai îndepărtat al Nilului. Francezii Jean Laporte  și Andre Davy, împreună cu americanul John Goddard, străbat cu caiacele cursul Nilului de la izvoare la vărsare (noiembrie 1950-iulie 1951), iar în 1952, Laporte ridică o piramidă din pietre albe pe Mt. Kissi ( din Ruanda) de unde izvorăște Rukarara, considerat cel mai îndepartat izvor al Nilului.

VULCANUL KILIMANDJARO este numit și Muntele Alb – Kilima Njaro sau Muntele cu Zăpadă, deoarce la partea superioară este acoperit cu gheață. Deține altitudinea maximă a continentului african, 5895 m în vf. Kibo. Este localizat la granița Kenyei cu Tanzania și el reproduce, pe verticală, zonele climato-vegetale ale globului. Prima menționare îi aparține geografului spaniol Encizo, care l-a numit Olimpul Etiopiei, dar a fost escaladat pentru prima oară de europeni în anul 1889- Hans Mayer și Ludwig Purtscheller.

Este un munte de natură vulcanică și se presupune că ultima sa erupție a avut loc în jurul anului 1700. Vechii locuitori swahili credeau că partea superioară acoperită cu gheață este din argint, motiv pentru care au organizat numeroase expediții în căutarea metalului prețios.

Kilimanjaro
Sursa: http://sevennaturalwonders.org/

DEȘERTUL SAHARA, cu o suprafață de 8 800 000 km² ( Europa are 10 400 000 km²) este cel mai mare deșert de pe Glob. Se desfășoară pe teritoriul a 10 țări, între Oc. Atlantic și M. Roșie (5500 km), având lățimi cuprinse între 1300 -2200 km. În limba arabă Sahra´ înseamnă deșert.

Este un platou vechi, cu dune mișcătoare (erg-uri) localizate în regiuni joase, platouri stâncoase acoprrite cu pietre (hamade) și porțiuni mai coborâte acoperite cu pietrișuri și nisipuri grosiere (reg-uri), ce provin din hamade.

În subsolul Saharei au fost descoperite imense rezerve de ape subterane ce pot fi interceptate la adâncimi cuprinse între 75-1700 m; numai bazinele de apă de sub teritoriul Algeriei, Libiei și Tunisiei, ocupă o suprafață de cca. patru ori mai mare decât a României ( 840 000km²) și un volum cuprins între 15 000- 50 000 miliarde m³ apă.

Dune mișcătoare în Sahara
Sursa: http://www.britannica.com/

INSULA MADAGASCAR, localizatăîn vestul Oc. Indian, este a patra insulă ca mărime de pe Glob ( 587 040 km²), după insulele Groenlanda, Noua Guinee și Borneo. Mai este denumită și Marea Insulă Roșie, datorită culorii solului. Ca urmare a desprinderi timpurii de  Africa, și-a păstrat o floră și o faună vechi, endemice, peste 80 % din totalul acestora, fiind unice pe glob, așa cum este si Arborele Calătorului ( Ravenalla Madagascariensis).

„Arborele călătorului” (Madagascar)
Sursa: http://www.gardencrafters.com/

LACUL VICTORIA este cel mai întins ca suprafață din Africa, 68 870 km² și al treilea de pe Glob, după M. Caspică și L. Superior. Descoperit de arabi, el a fost redenumit de cercetătorul englez John Speke, în 1858, după numele reginei Agliei din acel moment, Victoria. Este un lac de natură tectonică, localizat în zona Riftului Est-African.

BARAJUL VERDE este cea mai mare pădure plantată de om, peste 1 500 000 ha; se află pe teritoriul Algeriei și se desfășoară pe o lungime de cca. 1 200 km și o lățime medie de 10 km. Scopul acestei lucrări este de a împiedica extinderea Saharei către nord, prin fixarea dunelor mișcătoare și recuperarea unor terenuri cultivabile. S-au plantat mai ales  pini și eucalipți, arbori care au o mare rezistență la ariditate, fiind ajutați și de rădăcinile radiculare. În faza finală, se prevede ca această pădure să aibă 3 000 000 ha.

PARCUL NAȚIONAL SERENGETI, localizat  în Tanzania, este parcul cu cea mai bogată faună mare, peste  1 milion exemplare: elefanți, rinoceri, bivoli, lei, gheparzi, leoparzi, girafe, zebre, antilope, etc. Se desfășoară pe o suprafață de cca, 14 700 km² și se suprapune regiunii de savană. Exercită o mare atracție turistică, aici organizându-se numeroase expediții safari ( mai ales foto-safari), aceasta atingând apogeul, dacă putem spune așa, în perioada migrației de 800 km a cca. 1,5 milioane antilope gnu și 250 000 zebre; printre „spectatorii” acestei călătorii se numără și animalele de pradă.

 “Marea migrație” din Parcul Național Serengeti
Sursa: http://www.cntraveller.com/ 

Bibliografie:

1. Neguț, S., Nicolae, I., (2007), „Superlativele Terrei- o enciclopedie”, Ed. Minerva, București
2. http://www.britannica.com/place/Nile-River
3. http://www.livescience.com/23140-sahara-desert.html
4. http://www.tanzaniaparks.com/serengeti.html