Care este semnificația pelerinajului religios

       Ne aflăm într-o perioadă în care mulți dintre noi ne pregătim să călătorim, să evadăm în locuri cât mai frumoase și atractive, locuri mai mult sau mai puțin religioase, cu mai multă sau mai puțină pregătire spirituală, duhovnicească sau convingere.

       Încep prin a spune că pelerinajul religios este un exercițiu și o meditație spirituală fundamentală și necesară în viața de creștin, întrucât trezește, dezvoltă și întărește convingeri care conduc, mai devreme sau mai târziu, la dobândirea unor valori morale și spirituale, este o modalitate de a ne apropia de Dumnezeu și de a ne întări în credință.

De ce are omul nevoie de Dumnezeu? Pentru că omul are nevoie de echilibru și pentru că omul se întoarce permanent la originea sa. Echilibru înseamnă păstrarea permanentă a legăturii omului cu Dumnezeu, a comuniunii omului cu Dumnezeu. Pierderea legăturii presupune prăbușirea identității spirituale, adică deznădejdea, care este cel mai mare pericol în viața și în relația omului cu Dumnezeu. Deznădejdea înseamnă să nu mai crezi în Dumnezeu, să nu mai speri în bine, să nu mai vezi nimic bun în lume, să nu mai crezi în tine. De aceea pentru a nu ajunge la o astfel de stare, omul trebuie să meargă înaintea lui Dumnezeu să ceară întărire, ajutor, vindecare sufletească și trupească, să-și dorească prezența permanentă a lui Dumnezeu și să caute echilibrul vieții sale, Dumnezeu, care ne conduce la o stare de normalitate.

     Pelerinajul presupune o trăire spirituală prin locurile sfințite de către aleșii Domnului – astfel, pelerinul dorește să se atingă de cel care a fost atins de Dumnezeu.

     Pentru ca drumul său să capete valoare spirituală, el trebuie să se pregătească cu post, rugăciune și spovedanie. Pelerinul se roagă cu pocăință, pentru iertarea păcatelor sale și cu dorința puternică de a primi ajutorul lui Dumnezeu. Pelerinajul transformă, putem spune, viața omului – acesta devine mai atent la viața spirituală, mai preocupat de credința în Dumnezeu și de mântuire.

    Amintirea frumoasă a pelerinajelor trezește credinciosului dorința și setea de a merge cât mai mult pe drumul căutării, pe calea întâlnirii cu Dumnezeu- trezește dorința de a trăi sfințenia. A merge în pelerinaj înseamnă de fapt, să călătorești cu Dumnezeu, să răspunzi chemării Sale și să împlinești voia Sa.

    Pelerinajul clădește în om sentimentul de îndreptare, siguranță și speranță. Prin vizitarea locurilor sfinte, Dumnezeu ne apropie și ne îndreaptă spre măntuire. Noi  suntem mlădițele care se hrănesc cu sfințenia și iubirea lui Dumnezeu.

    Locurile sfinte sunt, de fapt, altarele Domnului care îl sfințesc și îl mântuiesc pe om.

    La întoarcere, sufletul pelerinului este încărcat cu sfințenie, iubire, bucurie, pace și devine un misionar împărtășind altora din propia experiență, contribuind astfel la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în toată lumea.

    Toți ne dorim să obținem mântuirea, adică viața veșnică, să trăim cu și lângă Dumnezeu, dar pentru aceasta trebuie să împlinim voia Sa și să luăm parte la lucrarea sfințitoare, săvârșită în altarele și locurile alese de Domnul.

   Vă îndemn să mergeți cât mai des să vizitați locurile sfine, pentru  însușirea unor principii și valori spirituale, necesare pentru o viață plăcută înaintea lui Dumnezeu, pentru a primi, trăi și simți sfințenia, pentru a vă bucura  de dragostea și grija lui Dumnezeu, care neîncetat ne veghează și ne călăuzește pașii spre întâlnirea cu El și aleșii Săi.