Cățelușul

Ionel cel jucăuș
S-a cam plictisit de pluș
Și-ar vrea un cățel mai mic,
Promite să-i dea lăptic.

Cum să facă, se frământă,
Merge repede la mama
O roagă, dar n-o încântă,
Ea îi spune că la toamnă.

Este toamnă, nu-nțelege
Care toamnă este oare,
Ea îi spune că la anul
Când va fi un pic mai mare.

Băiețelul meu drăguț
Are șase anișori.
El spune că-i măricuț,
Se-mbracă singur uneori.

Merge la școală acum
Însoțit de bunicuță.
Mama este la serviciu,
Iar bunica-i o drăguță.

Se gândește ….
Pe bunica de o roagă să-i aducă un cățel,
Ea e bună
Și-o să facă totul pentru nepoțel!

Merg cei doi acum spre casă,
Doi pași parcă au făcut
Și ce văd un pic în față?
Un mic cuțu-a-apărut.

Era singur și retras
Mort de foame și-nsetat,
Se apropie, îl ridică,
Este parcă mort de frică.

“-Stai cuminte,  nu lătra!
Eu.. sunt salvarea ta!
Vreau acasă să te iau
Papa bun ca să îți dau”

Bunicuța mult rugată
Acceptă totul îndată.
Iau cățelul și pornesc
Și-n casă îl îngrijesc.

Mult lăptic și o băiță,
L-au băgat chiar în cădiță.
Cățelușu-i fericit
Că băiatul l-a găsit.

Și-i promite că va fi
Peste tot pe lângă el.
La școală-l va-nsoți
Lecții să facă mereu.

Ionel e bucuros
Pe cățel că l-a găsit
Era mic și-abandonat,
Mort de frig și nemâncat.

Papă tot ce-i dă băiatul,
Nu refuză chiar nimic,
Știe că el este mic
Mare vrea acum să crească,
Vreau să zic!