Câteva gânduri și experiențe despre regulile din școală

Regulile de conviețuire sunt un ansamblu de norme sociale pe care este foarte important să le inoculezi copiilor, ca și cum i-ai învăța alfabetul sau să mănânce cu tacâmurile. Sunt regulile care ne permit să conviețuim în pace și armonie, evitând discordia. Să salute când se întâlnesc cu cineva sau când sosesc la școală, să-și ia “Rămas bun!” la plecare, să mulțumească sau să-și ceară iertare sunt reguli foarte simple de curtoazie, care pot fi însușite încă de când copiii sunt foarte mici. O bună conviețuire se bazează, în primul rând, pe a le respecta drepturile celorlalți și pe a accepta că există unele obligații de îndeplinit, deoarece fără ele fiecare ar face cum ar crede că e mai bine pentru el și s-ar ajunge la distrugerea armoniei și a respectului pentru ceilalți. Normele de conviețuire le permit membrilor unui grup, fie ei elevi în aceeași clasă, prieteni din parc sau frați, să interacționeze și să se comporte într-o manieră ordonată, tolerantă și respectuoasă. Sunt importante pentru starea de bine a copilului sau adultului care reușește să relaționeze cu ceilalți într-o manieră sănătoasă și pozitivă.

Atunci când vorbim despre abordarea regulilor în clasă, începem, de obicei, de la reglementările interne ale școlii, mai precis de la documentele în care sunt prevăzute regulile de conviețuire. Aceste standarde sunt concepute pentru toți elevii, indiferent de nivelul sau contextul școlar în care elevii sunt. Normele generale urmăresc să genereze o bună conviețuire, atât în interiorul, cât și în afara sălii de clasă.

Cu toate acestea, în multe școli guvernate de aceste reguli, este posibil ca pur și simplu să nu funcționeze la fel de eficient cum se dorește. Și acest lucru este cauzat, de obicei, de o concepție tradițională despre reguli.

De ce “regulile tradiționale” nu sunt întotdeauna eficiente? Iată câteva motive pentru care regulile de la clasă pot să nu funcționeze:

Sunt prea teoretice.
Elevul nu le vede aplicabilitatea în clasă sau în școală.
Toate regulile sunt prezentate ca fiind la fel de importante.
Sunt prea numeroase.
Elevulul nu le simte ca aparținându-i, se gândește că nu i se potrivesc.
Există reguli inutile sau redundante.
Elevul nu participă la crearea acestor reguli în clasă, ele fiind date de către profesor sau conducerea școlii.
Toate regulile sunt date în aceeași sesiune, elevii neavând timp să le înțeleagă, rețină și internalizeze sau simțindu-se copleșiți de atâtea limitări.

În aceste condiții, întrebarea care se pune este care ar fi cea mai bună metodă pentru a-i învăța regulile clasei? Mai jos sunt câteva gânduri și experiențe legate de maniera de a-i învăța pe elevi regulile clasei.

Formulați progresiv regulile. Acest mod de lucru este indicat pentru a evita primirea lor ca pe o lovitură sau ceva foarte neplăcut. Dacă dați toate regulile într-o singură sesiune, ele tind să nu fie reținute de elevi și își pierd din consistență
Porniți de la urgent la ceea ce este important. Este esențial să li se precizeze elevilor că nu toate regulile de la clasă sunt la fel de importante. În cazul în care aceste standarde sunt predate în mod progresiv, poate fi realizabil ca elevii să învețe să facă distincția între esențial și important.
Mai puțin înseamnă mai mult. În funcție de vârsta elevilor, numărul regulilor ar trebui să fie diferit. Pornind de la vârsta elevilor, s-ar putea opta pentru 3, 5 sau 10 reguli. În acest sens, cred că regulile clasei nu ar trebui să fie mai mult de 10.
De la teorie la practică. În multe cazuri, se crede că, odată enunțată o regulă, ea rămâne implementată pentru grupul de elevi. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, de obicei. Nu există o mare utilitate a explicării regulilor clasei. Regulile clasei ar trebui să fie învățate și cel mai bun mod de a face acest lucru este prin punerea în aplicare, și anume, să se pornească de la studii de caz cu care elevii să se identifice. Chiar elevii ar putea să prezinte cazuri practice pe care le cunosc.
Mi se poate întâmpla și mie. Elevul cunoaște o regulă și devine conștient că această regulă a clasei îl poate afecta în mod direct într-un anumit moment al activității școlare. Din acest motiv, profesorul trebuie să reflecteze asupra acțiunilor pe care ar trebui să le inițieze el însuși pentru ca elevul să interiorizeze regula și să și-o asume.
De la cuvânt la faptă. Pentru a implementa o regulă în clasă, nu este suficient să o enunți cu voce tare. Spre exemplu, dacă se încearcă să se stabilească în clasă o astfel de regulă prin scriere. O activitate care functioneaza foarte bine este să se împartă elevii în grupuri și fiecare grup să lucreze cu o anumită regulă. O astfel de activitate ar putea fi un colaj, o regulă extrasă dintr-o anumită situație etc. Odată ce s-a lucrat referitor la aceste reguli, fiecare grup, printr-un purtător de cuvânt, le-o explică celorlalți colegi ai lui. În cele din urmă, ea poate fi afișată pe pereții clasei.
Acțiune și efect. Un alt aspect pe care aș dori să îl subliniez este că, pentru a face publice regulile clasei, trebuie să fie precizate și consecințele pentru situațiile în care nu se îndeplinesc aceste cerințe. Nu ne servește la nimic să-l învățăm o regulă, dacă elevul nu cunoaște care este consecința neîndeplinirii ei. Din acest motiv trebuie să fim foarte clari, deoarece fiecare drept implică și o restricție.
Regulile și contextul. Este important să li se demonstreze elevilor că respectarea unei reguli este în concordanță cu circumstanțele sau contextul în care vrem să o aplicăm, circumstanțe care se referă la vârstă, grup, materie, mediu școlar etc. Prin urmare, este într-adevăr util să se facă simulări cu grupul, pentru a se vedea posibilele nuanțe sau bariere în aplicarea regulii.
Regulile se pot perfecta. Un alt aspect, pe care aș dori să îl subliniez este faptul că normele nu ar trebui să fie predate la începutul unui curs și să rămână neschimbate. Normele ar trebui să fie dinamice, transformabile, ar trebui să facă obiectul unor modificări care au loc în anumite circumstanțe. Acest lucru înseamnă că ar trebui să se poată șterge, adăuga, rafina și schimba ordinea importanței.

Ce le propun prin acest articol cadrelor didactice? Să reflecteze asupra importanței regulilor, să devină conștiente că regulile devin salvatoare în multe situații, că școlile trebuie să aibă reguli, precum și că există mai multe maniere de a le implementa.