Cavalerul Veselei Figuri
Vă invit să citiți o poezie veselă, cu un erou mai altfel, care poate stârni o dezbatere despre agerimea minții, dar și despre manipulare și ipocrizie.
Sunt Cavalerul Veselei Figuri
Și am venit să iau măsuri
Pentru sacouri și pantaloni
Și pentru cămașă cu butoni.
Lumea crede că sunt un spadasin,
Nu-i adevărat, eu am un vecin,
Care se ocupă cu așa ceva,
Însă nu e asta meseria mea.
Sunt un designer renumit
Și nu tai vreun adversar vestit,
Tai doar stofă și bumbac,
Din ele haine să vă fac.
Într-o bună zi am fost invitat
La un dineu, sus la palat,
Când regele-a rămas cu pantalonii-n vine,
Iar oaspeții-au șoptit: „Vai, ce rușine!”
Dar eu atunci am spus imediat:
„Ce model măiastru, acum l-ați inventat?
Pantalonii-n vine sunt un stil de vis,
Chiar mâine vor fi lansați la Paris!”
Iar oaspeții atunci au strigat în cor:
„O, Maiestate, ce inovator!”
Și și-au lăsat toți pantalonii-n vine,
Ca o mândrie, nu ca o rușine.
Astfel am ajuns eu cavaler,
Fără să mă bat cu sabia de fier.
Și așa se face că-n acest regat
Regele îmi este cam îndatorat.
Spuneți voi copii, care ați aflat
Despre croitorul cel înnobilat,
Credeți că acum își merită el
Titlul cel râvnit de cavaler?