Ciorile și sperietoarea

Două ciori stau la taclale, sus pe o sperietoare
– Ți-am zis eu că e de cârpă, doară n-ar să ne omoare
Dduduie, ai dreptate, cârpă fără pic de viață
Toate paiele-au să cadă, doar trăgând d-o simplă ață
Și o ciugulesc în cap, pe la mâini, pe la picioare

– Hai nu-ți fie frică dragă, e de cârpă și n-o doare

– Ce-ar fi să chemăm și alte, alte ciori să stea cu noi
Să speriem sperieatoarea, s-o prefacem în gunoi?
Și s-o ciugulim cu toate, paiele din trup să-i iasă
Să o mai slăbim puțin, vai cât poate fi de grasă!

Ș-au chemat de prin vecini, multe ciori, și negre toate
Numai ciori cu ranguri mari, numai ciori cu greutate
Ș-au venit și mulți cioroi, să o rupă, să s-așeze
Căci scoțându-i paiele, câmpul n-ar să-l mai vegheze
Vai, săraca sperietoare, la pământ era să cadă
Umilită era de ciori, da, a ciorilor e pradă
Pac și două-s doborâte, pac, un foc, un singur foc
Celelalte își iau zborul. Scuipă-n sân. Ce nenoroc!
Ș-au crezut că dacă-s multe, ea o biată sperietoare
Pot să-și bată joc de ea, stând în cârca ei călare
N-au gândit că-i șiretlic, n-au gândit că-i o capcană
Pot să-i scoată paiele, pot să-i facă orice rană

*        *      *

Iar morala-i numai una. Nu te crede prea deștept
Căci atunci când nu te-aștepti, vei primi un glonte-n piept
Fii dar cumpătat în toate, de nimeni nu-ți bate joc
Ș-atunci n-ai să scuipi în sân. N-ai să zici, ce nenoroc!