Competiție sau cooperare în sala de clasă?

Fiecare clasă de elevi are specificul ei. Copiii sunt diferiți și au nevoi diferite, misiunea cadrului didactic, din perspectiva mea, fiind aceea de a crea mediul propice dezvoltării lor atât din punct de vedere academic, cât și din punct de vedere psiho-socio-emoțional.

Atunci când vorbim de clase de copii și de obținerea de performanță, nu omitem niciuna dintre noțiunile ”competiție” și ”colaborare”. Interacțiunea dintre elevii unei clase se poate baza pe aceste două tipuri de relații.

Este important de văzut care dintre cele două noțiuni duc la un eventual succes sau insucces școlar, sau dacă din îmbinarea celor două concepte putem obține un eventual succes școlar.

Dacă relațiile de cooperare presupun ca elevii să lucreze împreună pentru atingerea unui obiectiv comun, cele de competiție implică indivizi sau grupuri care rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei anumite poziții în cadrul clasei sau a unui ascendent asupra celorlalți.

Atât competiția cât și cooperarea sunt strategii de abordare a activității la clasă ce au efecte atât pozitive cât și negative. Provocarea cadrului didactic este de a descoperi acele pârghii care pot transorma cele două abordări în modalități optime de lucru cu elevii, ținând cont atât de clasa de elevi cât și de conținuturile vizate.

Din punctul meu de vedere, deși ultimele studii și abordări pegagogice susțin beneficiile cooperării în cadrul clasei de elevi, totuși, competiția nu este de eliminat în totalitate.

În clasa pregătitoare formarea și dezolvarea echipei reprezintă un obiectiv fundamental. Din experiența ultimului an aș putea spune că stimularea cooperării, a sprijinului reciproc, a colaborării în realizarea sarcinilor, a lucrului pe grupe și în echipă reprezintă o condiție obligatorie atât pentru dezvoltarea întregului grup cât și pentru evoluția fiecărei personalități în parte. Este o etapă în care eu consider că învățarea prin cooperare reprezintă o strategie potrivită de abordare a demersului educațional.

Momentele de ”împărtășire reciprocă” a cunoștințelor, trăirilor, emoțiilor, experiențelor reprezintă tot atâtea contexte favorabile învățarii și dezvoltării personale a fiecărui copil.

Nu cred că a aborda încrâncenat și a stimula spiritul competitiv ar aduce beneficii pentru copii în această etapă de vârstă. Însă, cred că trebuie să-i învățăm pe copii să își urmărească propriile progrese, fără a se compara cu ceilalți. Aceasta fiind, în opinia mea, singura dimensiune în care susțin prezența compeției în sala de clasă.