Comunică cu mine, comunic cu tine

“Bunul simț ne spune că majoritatea lucrurilor pe care le facem sunt afectate într-un fel sau altul de către interacțiunile dintre oameni (…) Comunicarea complică și este complicată de către ceea ce facem sau nu facem, de ceea ce știm și de ceea ce nu știm, și de felul în care ne privim pe noi înșine și pe ceilalți din mediul nostru” (Dale A. Level, William P. Galle, pag. 4, 8).

Mulți autori definesc comunicarea ca fiind transmiterea de idei. Norman Sigband a făcut ceva ce probabil că mulți scriitori ar prefera: a evitat definirea comunicării și și-a justificat poziția spunând: “O definiție completă a comunicării ar fi de mare ajutor în lumea de afaceri a zilelor noastre, dar o astfel de definiție de fapt nu există. Comunicarea implică atât de multe elemente – de la funcție la structură – încât până și o definiție care ar include aspectele motivaționale, aspectele organizaționale și abilitățile de comunicare în scris și oral ale emițătorului și ale receptorului unui mesaj, ar fi undeva la limita unei descrieri”.

O școală este o organizație și, mai mult decât în alte domenii, este vizibil cum oamenii din interiorul acestei structuri  au scopuri comune și sunt motivați intrinsec într-un fel profund, ce ține în general de har, de misiunea de a inspira  – acesta este motivul pentru care ei încearcă să interacționeze eficient, iar sistemele de etică implementate și asumate au adesea o reprezentare înaltă.  Acest lucru implică desigur o bună comunicare. Însă, dacă procesul de comunicare dintr-o organizație este deficitar, acesta poate genera un adevărat lanț de neajunsuri. Simplul act de a formula și a transmite un mesaj nu poate fi echivalat cu eficiența.

Traseele clasice prezente în sistemele de comunicare dintr-o organizație se referă la direcția descendentă sau ascendentă, la localizarea lor internă sau externă și la poziționarea reprezentării autorității din punct de vedere formal sau informal.

Ierarhia, care reprezintă numărul de niveluri de la cel mai înalt la cel mai de jos, poate fi bine delimitată sau nu. Acest aspect va fi diferit în fiecare organizație și poate determina schimbări radicale în modul de funcționare al comunicării. Într-o ierarhie funcțională instrucțiunile circulă descendent, iar ideile și propunerile circulă ascendent. Dar toate componentele companiei trebuie să se familiarizeze cu un limbaj comun.

Multe teorii sunt de acord cu structurarea comunicării în trei mari direcții: managerială (folosită de manageri), de marketing (folosită, în special, în relația cu cei din afara companiei, pentru vânzarea produselor sau serviciilor companiei) și organizațională, globală (comunicarea din structurile companiei).

Este imposibil de detectat vreun aspect din munca unui manager care să nu implice actul comunicării.

Multe școli, în zilele noastre, își re-aliniază dramatic prioritățile de comunicare. Dezvoltarea de departamente speciale de comunicare în cadrul unei școli este un semn al faptului că directorii educaționali din ziua de astăzi acceptă comunicarea ca fiind un punct cheie, pentru ca astfel să ajungă la cele mai bune rezultate.

Pentru echipa managerială școlară, provocarea este adesea nu doar cum, ci și în ce măsură ne vom raporta în practicile curente- școala fiind o instituție conservatoare- la noile teorii ale comunicării. Este foarte importantă verificarea transmiterii informațiilor, evaluarea efectelor implementării tehnicilor de comunicare, ținând seama că se pot produce o multime de erori subiective cum ar fi aceea- adesea relevată de studiile de specialiate- prin care liderii, când transmit informații, cred ca ei deja comunică într-o mare măsură, ceea ce nu este neapărat adevarat.

Deși carisma contribuie foarte mult la succesul unei discuții, este indiscutabilă și nevoia clarității și faptul că oamenii  doresc o comunicare deschisă și care să reprezinte un schimb de informații onest, prin transmiterea echitabilă a  informațiilor pozitive, dar și a celor neplacute și, un aspect valabil în special în organizațiile școlare, oamenii doresc să discute pe baza unor materiale clare și inteligibile.

În loc de a crea o definiție teoretică a eficienței de comunicare, renumita companie Tower Perrin, a relevat într-un studiu privind eficiența comunicarii, folosind analiza factorilor din întreaga bază de date, că angajații companiei definesc comunicarea eficientă ca fiind un mediu în care există schimburi de informații deschise și oneste, ateriale clare și inteligibile, distribuții efectuate la timp, surse de încredere, sisteme de feedback bidirecționale, demonstrații clare ale interesului liderilor seniori față de angajații companiei, îmbunătățiri continue în comunicare și schimb de mesaje între sursele de informare.

Studiul a fost, așadar, relevant mai ales din perspectiva importanței comunicării motivaționale, demonstrând ca relaționarea la un nivel cu adevărat uman, empatia, dar și respectul asumat și demonstrat prin transmiterea frecventă a informațiilor de la nivelul superior către angajații companiei, reprezintă cheile de succes către o comunicare valoroasă și eficientă. De altfel, un salt calitativ în domeniul resurselor umane, așa cum poate fi demonstrat prin rezultatele multor cercetări din ultimele aproximativ cinci decenii, îl reprezintă demonstrarea corelației strânse dintre o comunicare bună și dedicația celor prezenți într-o organizație și demonstrația că beneficiile convenționale sunt atribuite succesului în mod eronat, sub forma unor prejudecăți. Adevărul este că procesele eficiente de comunicare dintr-o organizație, respectiv dintr-o școală, afectează dedicația globală și satisfacția la nivel individual și de grup, astfel încât o cât mai bună cunoaștere a domeniului și aplicarea strategică a instrumentelor de comunicare pot face diferența în procesul de transformare creativă al unei școli.

Elevii au rezultate mai bune atunci când profesorii lor comunică mai ”bine”, iar nevoia de comunicare din școli crește, pentru că nevoile de comunicare ale actualelor generații de copii sunt mai mari, mai specifice și mai atipice.

O bună comunicare generează, de asemenea, o mai bună implicare parentală, un ingredient cheie demonstrat în atingerea unor rezultate academice mai bune, pentru că sustinerea părinților, prin crearea unui climat de încredere și respect, contribuie la crearea unui spațiu adecvat școlarității, în care profesorii pot să predea și elevii pot să învețe, în care creativitatea se poate manifesta la cote ridicate, iar sentimentul de echipă, de comunitate conduce către succes academic.

În fiecare zi, în sistemele educaționale din întreaga lume, se proiectează noi structuri școlare, instituții ”inteligente”, școli ”verzi”, mega școli, școli în care se diferențiază strategii de învațare și predare.  Se creează curriculum-uri diferențiate,  paralele, se fac proiecte colective, se aplică strategii de gândire și se creează comunități de învățare. Se încearcă susținerea unui nivel de entuziasm cît mai ridicat, atât în interiorul școlii, cât și în percepțiile exterioare, se reorganizează structurile de management educațional, se (re)-proiectează diferite programe educaționale, se adaugă cele mai noi și uimitoare tehnologii.

Însă, pentru ca toate aceste acțiuni să înregistreze succes, este nevoie de o comunicare cât mai eficientă între  toate structurile unei școli- acționari, angajați, părinți, comunitate, experți în domeniu, sau reprezentanți ai mass media. Nu sunt foarte numeroase cazurile în care aceste procese să fie tratate cu atenția și implicarea necesară. Obișnuim să trimitem newsletter-e, avem website-uri, instrumente convenționale de comunicare, vorbim într-un limbaj  de multe ori prea prețios și alocăm prea puțin timp pentru ceea ce înseamnă cu adevărat o bună comunicare- să ascultăm. Înainte de a printa broșuri și de a ”distribui” mesaje, să învățăm să ascultăm, să înțelegem nevoile emoționale ale celor cărora ne adresăm, copiilor și părinților acestora.

Acesta este un proces fără sfârșit, necesar fiecăruia dintre noi, cei implicați în sistemul educațional, iar conștientizarea nevoii integrității, prin ascultare, este un semn de înaltă calitate a actului comunicării și de respect reciproc.