COMUNICAREA ȘI INTEGRAREA TELEVIZIUNII ÎN VIAȚA DE FAMILIE

 Televizorul a ajuns o prezență constantă în viața noastră. La oraș sau la sat îl întâlnim în majoritatea caselor, achizitionarea lui fiind una din primele griji ale unei familii tinere. Oricare ar fi lipsurile familiei, puțini sunt dispuși să renunțe la televizor. Chiar mai mult, de când cu varietatea programelor recepționate prin cablu, fiecare membru al familiei are propriul lui televizor la care își urmărește programele preferate. Televizorul a ajuns un lucru atât de comun încât pentru mulți pare cel puțin ciudată ridicarea problemei oportunității prezenței acestuia în casă și a urmăririi programelor sale. Și totuși televizorul reprezintă o mare provocare pentru omul de azi. Voi încerca, în cele ce urmează, să argumentez de ce.

S-a remarcat faptul că un televizor deschis reprezintă o atracție căreia cu greu îi pot face față persoanele prezente într-o cameră. Succesiunea imaginilor, curiozitatea, radiațiile tubului catodic ne fac să ne întoarcem privirea spre televizor chiar dacă nu suntem interesați în mod direct de cele prezentate. Odată atrași de ele, telecomanda ne va ajuta să găsim ceva interesant. În continuare, prin efectul hipnotic pe care-l produce, televizorul ne va smulge din realitate și ne va absorbi în lumea lui făcându-ne să ne scufundăm într-o lume a iluziei, mult mai interesantă și mai bogată în întâmplări decât viața noastră de zi cu zi. Această lume a iluziei nu este lipsită de primejdii cărora cu greu le putem ține piept.

Majoritatea emisiunilor TV pot fi încadrate în trei categorii: filme, știri și divertisment. Emisiunile serioase de educație (culturale, religioase, științifice) au o pondere destul de mică.

Emisiunile TV creează imaginarul confortabil, schimbă sensul realității înlocuindu-o cu ficțiunea oferindu-ne plăcerea stabilității în ambianța de iluzii prin ieșirea din realitate. Într-o lume în schimbare în care ne copleșesc problemele zilnice devine reconfortantă întâlnirea zilnică cu aceeași prezentatori bine dispuși, creați toți după același tipar, cu aceleași generice și emisiuni, cu aceleași reclame, cu aceleași personaje din seriale care ne devin mai apropiate decât propria familie.

Unul dintre cele mai evidente aspecte negative ale televiziunii constă în faptul că aceasta se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei societății moderne care susține permisivitatea totală și relativismul valorilor. Efectul cel mai rău al televizorului este că îți dă iluzia posibilității trăirii prin intermediul personajelor, în absența responsabilității.

Dacă efectul negativ al promovării imoralității este destul de ușor de remarcat, mult mai nevinovate par emisiunile de știri. Acestea însă, dincolo de manipularea ce se exercită sistematic prin ele, au darul de a transforma realitatea în spectacol ieșind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului și creând astfel plăcere. Ineditul și agreabilul este vizat în raport cu complexitatea și profunzimea vieții fiind bombardați sistematic cu o mulțime de informații irelevante de natura să ne abată de la problemele esențiale. Privind televizorul avem iluzia dominării lumii .

Omul modern, deși trăiește în mijlocul mulțimii, este tot mai însingurat deoarece nu mai are puterea de a iubi până la sacrificiu și de a crea astfel legături sufletești trainice cu cei din jur. Dar neputând suporta singurătatea el apelează la televizor în speranța scăpării de aceasta și de maladia specifică singuraticilor, cel mai temut, mai răspândit și mai actual dintre “demonii” îi chinuie pe oameni. Caracterizată ca plictiseală, lehamite, lâncezeală, descurajare, melancolie, saturare, indiferență.

Televizorul este cel mai la îndemână mijloc de a te distra, de a evada din cotidian, de a fugi, în definitiv, de tine însuți. Dar aceasta fuga nu face decât să adâncească suferința provocată de singuratate.

Caracteristicile televizorului ne arată că acesta poate deveni pentru noi o patimă în fața căreia suntem foarte vulnerabili. Putem zăbovi în fața lui ceasuri în șir acesta comportându-se ca un adevarat drog. Dar cunoscându-i nocivitatea trebuie să căutam căile de aparare pentru a nu ne transforma în legume așezate în fața televizorului care înghit tot ce li se oferă. Dacă nu ne putem lipsi de tot de el atunci măcar să avem în vedere următoarele:

  • limitarea drastică a timpului petrecut în fața televizorului știut fiind și numai faptul că este un mare devorator de timp și aceasta înseamnă irosire de timp pe care l-am putea valorifica petrecând timp cu cei dragi, ieșind la o plimbare, citind ori implicându-ne în alte activități relaxante, plăcute, dar nu atât de nocive;
  • selecția riguroasă a programelor vizionate, televizorul să nu devină un fundal al activităților zilnice, ci să fie deschis numai pentru a urmări anumite emisiuni educative serioase și să fie închis imediat după aceea;

Ce putem pune în locul televizorului?  Să încercăm să acordăm o mai mare atenție construirii unor relații autentice, întemeiate pe iubire, cu cei din jurul nostru (familie, colegi, prieteni, vecini), relații pe care televizorul le face superficiale.

Lipsa comunicării cu cei din jur ne îndeamnă spre o lume a singurătății, ne izolăm singuri de cei din jur, uitam să comunicam, să ne bucurăm de frumusețile naturii. Uitam de prieteni, cunoștințe, devenim depresivi. Sunt multe efectele pe care le-am putea suporta însă, ceea ce ar trebui să facem este să limitam timpul de vizionare al progamelor care nu ne interesează cu adevărat și să intrăm în contact direct cu cei din jur. Importanța comuicării și a relaționării este covârșitoare în găsirea unui echilibru în viață.