Contribuția educației fizice la dezvoltarea competențelor-cheie ale elevilor

/in /by

În accepțiunea Comisiei Europene, definiția competențelor – cheie este următoarea:

„Competențele – cheie reprezintă un pachet transferabil și multifuncțional de cunoștințe, deprinderi (abilități) și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru incluziune socială și inserție profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educației obligatorii și trebuie să acționeze ca un fundament pentru învățarea în continuare, ca parte a învățării pe parcursul întregii vieți”.

Din această definiție și din analiza specificului competențelor – cheie rezultă următoarele:

  • competențele se definesc printr-un sistem de cunoștințe – deprinderi (abilități) – atitudini;
  • au un caracter transdisciplinar implicit;
  • competențele – cheie reprezintă într-un fel finalitățile educaționale ale învățământului
  • obligatoriu;
  • acestea trebuie să reprezinte baza educației permanente

Competențele cheie, promovate în cadrul de referință european și Legea educației naționale nr. 1/2011 evidențiază necesitatea organizării învățământului, pe etape sau cicluri curriculare definite de finalitățile fiecăruia dintre acestea.

În lege se consemnează: Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică, socio-emoțională, cognitivă a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe.

Demersul inițiat, implică o nouă proiectare curriculară care să asigure unitatea conceperii programelor școlare la nivelul ciclurilor de învățământ primar și acordarea dezvoltărilor curriculare centrate pe rezultate explicite și evaluabile ale învățării.

Din 2011, prin Legea Educației Naționale (art.68) și în România aceste opt domenii de competențe cheie sunt statuate ca finalități ale învățământului primar și gimnazial sau dimensiuni ale profilului de formare a elevului.

Aria curriculară Sănătate și motricitate face referire directă la finalitățile învățământului concretizate în menținerea sănătății elevilor prin utilizarea activităților motrice de cele mai diferite tipuri.

Disciplina Educație fizică și sport este cea prin care se influențează în școală, dezvoltarea fizică, se realizează învățarea deprinderilor motrice, dezvoltarea capacității de efort și favorizarea integrării în mediul natural și social, precum și celelalte finalități asumate.

Competențele ca ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini se formează de la cele mai fragede vârste și se continuă amplificarea acestora până la finele școlarității obligatorii.

Introducerea clasei pregătitoare implică reorganizarea conceptului de competență prin adaptarea sa la nivele realizabile de către elevi precum și selecția mijloacelor și metodelor în consonanță cu finalitățile urmărite. Asigurarea continuum-ului între cele trei cicluri și apoi racordarea la clasele următoare clasei a VI-a reprezintă cerința metodologică după care se ghidează toate strategiile de predare -învățare- evaluare.

Programa școlară la disciplina educație fizică și sport în cele două cicluri urmărește competențele cheie și, implicit pe cele specifice ariei curriculare și, în același timp, oferă posibilitatea asigurării transdisciplinarității în interiorul disciplinei, dar și cu celelalte discipline de studiu. (Programa școlară pentru educație fizică și sport).

Obiectivul general al disciplinei Educație fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice și formarea capacității elevilor de a acționa asupra acestora, în vederea menținerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase și manifestării unei capacități motrice favorabile inserției profesionale și sociale.

Disciplina Educație fizică contribuie, în general, prin cunoștințele, abilitățile și atitudinile specifice, la toate domeniile de competențe cheie și cu precădere la cele care vizează domeniile: a învăța să înveți, competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice și „sensibilitate la cultură”.

Cele opt domenii sugerate de Comisia Europeană sunt: 

  1. Comunicarea în limba maternă
  2. Comunicarea în limbi străine
  3. Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii
  4. Competența digitală (TSI – Tehnologia Societății informației)
  5. Competența socială și competențe civice
  6. A învăța să înveți
  7. Inițiativă și antreprenoriat
  8. Sensibilizare și exprimare culturală

  

  1. Comunicarea în limba maternă

 In timpul orelor de educație fizică, elevii utilizează limbajul ca instrument de comunicare orală

  • Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată. Aici putem specifica insusirea si folosirea terminologiei specifice, tehnică și tactică, referitoare la igienă, organizarea jocurilor, metodica desfășurării activităților, precum și regulamentele probelor.
  • reprezentarea, interpretarea și înțelegerea realității utilizând ca instrument limba;
  • receptarea și comunicarea cunoștințelor;
  • organizarea și orientarea sau modelarea gândirii și a comportamentelor.

Aceasta reflectă capacitatea elevului de:

  • a exprima și de a interpreta concepte, convingeri, sentimente și opinii in spiritual unei bune colaborari și a manifestării spiritului de fair-play
  • disponibilitatea de a interacționa cu alții într-un mod adecvat și creativ.

 

  1. Comunicarea în limbi străine

Pe parcursul orelor de educație fizică, elevii isi dezvoltă abilitatea de a înțelege mesaje orale ; de a iniția, a susține și a încheia conversații intr-o limba straina, intr-un anumit context creat.

Creează premisa învățării limbilor straine într-un mod informal.
Atitudini: aprecierea diversității cultural; interesul și curiozitatea pentru limbi; comunicare interculturală.

 

  1. Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii 

Deprinderile prevăd aplicarea cunoștințelor procedurale în situații concrete; ele reprezintă elementul central al acestei zone de competență.

Prin intermediul acestor competente, elevii capata cunostinte  referitor la numere, măsuri și structuri, operații fundamentale și reprezentări matematice de bază. Acestea pot fi folosite cu success in cadrul orelor de educatie fizica sau in cazul practicarii unui anumit sport.

De asemenea, de interes este si aprofundarea cunostintelor despre funcțiile organismului și unitățile de măsurare a acestora, despre direcție, amplitudine și unghiuri, despre formulele de calcul a indicilor specifici (de proporționalitate/ de nutriție), despre aparatura de specialitate (de lucru si de investigatie).

Atitudini: respectul pentru adevăr, perseverența de a găsi argumente, evaluarea validității argumentelor.

 

  1. Competența digitală (TSI – Tehnologia Societății informației) 

Competența digitală se bazează pe abilitățile fundamentale: de a folosi computerele pentru obținerea, copierea, evaluarea, stocarea, producerea, prezentarea și transmiterea de informații; de a participa și comunica în cadrul unor echipe de lucru prin intermediul Internetului sau cu alte tehnologii disponibile. În acest mod, se asigură o informare continuă a celor interesați de domeniul sportului, aflând ultimele noutăți și având posibilitatea îmbunătățirii unor aspecte importante.
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, pregătirea elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea calculatoarelor (să folosească avantajele științei calculatorului).

 

  1. Competența socială și competențe civice 

Competențele sociale au legătură cu bunăstarea socială și personală, care presupune înțelegerea cu privire la cum pot indivizii să-și asigure sănătatea mintală și fizică optimă.

Sportul promovează anumite reguli și comportamente precum: spiritul de fair-play, menținerea stării de sănătate, petrecerea în familie/grup a timpului liber, controlul manifestărilor negative de comportament și înlăturarea violenței, igiena, alimentația sănătoasă, medierea conflictelor apărute în timpul jocurilor, precum și respectul și toleranța față de adversari.

  • cunoștințe: noțiuni despre starea de sănătate și despre igiena practicării exercițiilor fizice, forme de practicare a exercițiilor fizice și a sporturilor în timpul liber, individual și în familie, comportamente acceptate și interzise în diferite discipline sportive, instituțiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpică;

Partea cea mai însemnată a acestei competențe include capacitatea de a comunica în mod constructiv în diferite medii, de a arăta toleranță, de a exprima și înțelege diferite puncte de vedere, de a negocia cu abilitate pentru a produce încredere, și de a empatiza. Elevii trebuie să fie capabili să gestioneze situațiile de stres și frustrare, să le exprime într-un mod constructiv și, de asemenea, trebuie să distingă între sferele personale și profesionale. Această competență se bazează pe o atitudine de colaborare, asertivitate și integritate. 

 

  1. A învăța să înveți 

Domeniul de competență a învăța să înveți reprezintă: abilitatea de a persevera în învățare, de a-ți organiza propria învățare, inclusiv prin managementul eficient al timpului și al informațiilor, atât individual, cât și în grup;

Participantii la orele de  educație fizică conștientizează procesul și nevoile proprii de învățare; identifică oportunitățile disponibile și își dezvoltă abilitatea de a depăși obstacolele;

Utilizează metoda discuției /a dezbaterii pentru clarificare și pentru a obține opinii.

  • cunoștințe: modelul bio-psiho-motric specific vârstei și sexului, metode și mijloace specifice dezvoltării fizice, capacității motrice și instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potențialului bio-motric personal;
  • abilități: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacităților proprii și analiza valorii acestora, elaborarea autonomă a unor programe de ameliorare a propriei dezvoltări fizice și a capacității motrice; 

 

  1. Inițiativă și antreprenoriat 

Identificarea oportunităților pentru activități cu scopuri personale, profesionale și/ sau de afaceri. Odata identificate nevoile/oportunitățile, se pot dezvolta diverse afaceri. Astfel, interesul crescut al oamenilor pentru menținerea stării de sănătate, poate constitui premisa înființării unor școli sportive private care să includă în ofertă cursuri de dans, aikido, fitness etc.

Se formează atitudini precum disponibilitate de a avea inițiative; disponibilitate de a fi independent și inovator în viața personală, în societate și la muncă; motivația și hotărârea de a realiza obiectivele propuse. 

 

  1. Sensibilizare și exprimare culturală

A aprecia critic și estetic operele de artă, spectacolele, precum și exprimarea personal printr-o varietate de mijloace, folosind propriile aptitudini; a compara propriile puncte de vedere și opinii cu ale altora; a identifica și a realize oportunitățile sociale și economice în activitatea cultural; a dezvolta aptitudini creative care pot fi transferate în diverse contexte profesionale.

Există, cu siguranță, o strânsă legatură între sport și artă; reflectarea sportului în creația artistică, influențe ale creației artistice în sport. Multe dintre ramurile sportului îmbină armonios elementele artistice cu cele sportive, de precizie și coordonare motrică: patinaj artistic, dans sportiv, gimnastică ritmică, înot sincron și altele. 

Formarea competențelor – cheie și a competențelor generale din curriculum școlar necesită strategii corespunzătoare, dezvoltate într-o succesiune de mai mulți ani școlari.

La aceasta se asociază caracterul transdisciplinar al formării competențelor, tradus în strategii de instruire integrată. Noul model de proiectare a instruirii are în vedere aceste strategii dezvoltate în timp.

 

Bibliografie:

Ardelean, A. și Mândruț, O.  Didactica formării competențelor – cercetare, Centrul de Didactică și Educație Permanentă, Arad

Programa școlară pentru clasa aII-a Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 4598 / 31.08.2004

Legea Educației Naționale nr. 1/2011

Educația fizică și sportul în școlile din europa, Raport Eurydice