De ce copiii desenează monștri, iar adulții nu?

I-am întrebat pe cei trei copii ai mei ce înseamnă creativitatea și am primit următoarele răspunsuri:

Cel mic, de 7 ani, a răspuns – să scriem diferit în caiete și să visăm vise frumoase

Cel mijlociu, de 11 ani, a răspuns- să facă fiecare ce vrea, de la poezie la rachete spațiale

Cel mare, de 17 ani, a răspuns – hai mamă, lasă-mă în pace. Am insistat și l-am întrebat totuși dacă școala românească este creativă. Evident am primit răspunsul știut de toată lumea: Oh, Doamne Sfinte, nu!

Și am plecat de lângă ei întrebându-mă de ce cei mici încă desenează monștri, iar noi, adulții, nici măcar nu vrem să auzim cuvântul.

Bineînțeles, faptul că suntem adulți aduce anumite beneficii. Pe măsură ce creștem, intelectul se dezvoltă și devine din ce în ce mai puternic . Avem obiective și ne perfecționam. Dar a crește are și un anume cost: ne pierdem naivitatea care hrănește creativitatea.

Un studiu făcut între anii 1959 și 1964, care a implicat 350 copii, a arătat că, spre clasa a 4-a, tendința de a visa și a ne mira scade dramatic. Cu alte cuvinte, studiul demonstra că Picasso avea dreptate când spunea că: ”Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămâi un artist odată ce crești”.

Din păcate, atunci când trecem de la școala primară la gimnaziu, lumea devine mult mai realistă și mai cinică. Întrebarea este ce au făcut Jobs și Spielberg diferit? Cum ne păstrăm naivitatea?

Un alt studiu făcut acum câțiva ani de niște psihologi de la North Dakota University ne-a dat un remediu simplu. Psihologii au împărțit studenții în două grupuri. Primul grup a avut următoarea  temă: “Aveți 7 ani. Orele au fost suspendate pentru o zi. Și aveți întreaga zi la dispoziție. Ce veți face? Cu cine vă veți întâlni?”. Cel de al doilea grup avea aceeași temă, fără prima propoziție. Ei rămâneau adulți. Psihologii au cerut ca răspunsurile să fie scrise în 10 minute. După aceea toți au primit diverse teste de creativitate, din testul Torrace.

Concluzia a fost că “indivizii care aveau în minte că sunt copii au arătat nivele ridicate de creativitate originală, în comparație cu adulții”

Motivele găsite de psihologi au fost:

-primul – regiunile cortexului frontal, parte  a creierului responsabilă pentru comportamentul rațional, nu sunt dezvoltate până la anii adolescenței. Asta înseamnă că atunci când suntem tineri gândurile noastre zboară libere, fără inhibiții, curiozitatea și logică ne ghidează fără inhibiții

-al doilea – actualele practici educaționale descurajează creativitatea.

Ken Robinson spunea că “intregul sistem public de educație, din întreaga lume, este un proces prelungit al intrării la facultate și consecința este că multe talente briliante, oameni creativi cred că nu sunt așa pentru că lucrurile la care ei erau buni nu sunt considerate valoroase sau au fost chiar stigmatizați”.

Sunt sigură că adesea este benefic să abordezi viața cu mintea unui adult – e foarte probabil că nu vrei să fii foarte creativ când îți plătești impozitele sau când completezi formulare de taxe- dar când vine vorba să îți folosești imaginația, gândindu-te la tine ca fiind un copil, o să constați că dezvolți o gândire mult mai originală.

Întrucât acest articol l-am scris în avion, plecând cu copiii mei într-o mică vacanță, cel mic m-a întrebat despre ce scriu și i-am spus: Despre creativitate. Mi-a spus că scriu oribil de creativ și mi-a desenat lângă singura literă pe care a înțeles-o, din scrisul meu, un A creativ, așa cum și l-ar dori el să fie în fiecare zi.