Copiii, jocurile și teama de a pierde

Jocul și joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea înconjurătoare și, totodată, minunatele lucruri pe care copilăria le poate oferi.  Aceste elemente se află într-o legătură foarte strânsă: copiii, prin joc, descoperă lumea, iar adulții, fiind alături de aceștia, se întorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârstă deosebit de frumoasă. Datorită  acestui lucru, jocul a devenit adiacent altei teme și anume copilăria . Jocul fascinează pâna și pe adult. Adultul, pentru a avea o relație minunată cu copiii, trebuie să știe să se comporte ca ei, să intre în jocul lor, să-i înțeleagă și să-i ajute.

Dar pot spune că, de multe ori, mi s-a întâmplat ca, la jocurile în echipă pe care le inițiez în cadrul grupului de elevi de la clasa mea, să aud: Nu vreau sa mai continui! E prea greu! Prefer să nu mai joc decât să mai pierd! Sau, în cazuri și mai nefericite, copiii să plângă, să se enerveze, să fie agresivi cu cei cu care s-au jucat.

 Unii copii fie sunt obișnuiți  doar să iasă victorioși din orice situație, fie au de suferit în cazul unor eventuale greșeli/abateri de la comportament.  Ei nu suportă ideea de a pierde, refuză să mai încerce de teama ca nu cumva să fie învinși din nou, le e teama ca jocul să nu se termine  în detrimentul lor. Se vede agitația pe chipul lor…încearcă să trișeze, uită să respecte regulile din timpul jocului, doar pentru a a fi ei lideri.

 E destul de greu să schimbi acest comportament și am reușit totuși să fac acest lucru implicându-mă în mod direct în joc, jucând corect, pierzând dacă acest lucru trebuia să se întâmple sau câștigând. Eu trebuia să reprezint exemplul: Așa da!

Deseori joc împreună cu elevii mei  jocuri de echipă, gen Monopoly, Nu te supăra, frate! Piticot și, de foarte multe ori, mă întrec ei, elevii mei. Mă distrează teribil cât de serioși sunt și cât de mult pun suflet în tot ce fac. Însă eu pierd. Pierd că așa se termină jocul, pierd uneori ca să le dovedesc că, chiar dacă ei m-au învins, eu joc mai departe pentru că, pentru mine, cel mai important lucru este faptul că ne petrecem timpul împreună și vreau să le arăt că nu rezultatul este totdeana important. Mereu le specific faptul că, jucând, am  șansa să mă perfecționez, jocul mă ajută să mă relaxez cu persoane dragi și, acceptând realitatea, continuând, sunt mai încrezătoare în forțele proprii.

Doar dacă știi să pierzi vei putea învăța să câștigi.