Copiii, personaje în propria lor poveste

Ne dorim să avem copii creativi. Dar, până la urmă, ce înțelegem prin ,,copil creativ’’?

        Mulți dintre noi ne ducem cu gândul la artă. Copilul pictează, cântă, scrie compuneri, etc. Oare este suficient? Oare cel care găsește o altă cale de rezolvare a unei probleme la matematică nu este creativ? Sau acel copil care vine cu ideea de a realiza o mașină cu elice, chiar dacă produsul final nu va merge și nici nu va zbura? Sau acel copil care inventează un joc?

         Fiecare copil are un potențial creativ. Depinde de noi, educatorii, de noi, părinții, cum știm și reușim să stimulăm și să dezvoltăm acest potențial.

          În urmă cu câteva zile, la o oră de AVAP, am realizat Elefantul Curcubeu și Girafa Curcubeu. După ce am discutat despre cele două animale (medii de viață, hrană și cum se înmulțesc), ne-am amintit culorile curcubeului. În timp ce lucrau, concentrați să respecte linia de contur și să combine cât mai frumos culorile, o fetiță m-a întrebat dacă poate să folosească culoarea roz. Atunci am spus nu. Și am regretat. Mi-am propus să realizez cu ei o lucrare cu tema ,,Curcubeul meu’’, în care să folosească culorile lor preferate. Aceste lucrări le vom folosi apoi la ora de CLR, unde ne vom imagina o călătorie „până la capătul curcubeului”. Și pot spune că sunt nerăbdătoare să purced în această călătorie alături de copiii mei.

         E oare atât de greșit să renunțăm la șabloane, la limite?

         Da, nu putem schimba tabla înmulțirii, 1+1 întotdeauna fac doi, mereu va exista un subiect, un predicat, poezia lui Eminescu rămâne așa cum a scris-o marele poet…Dar îi putem lăsa să viseze o lume, fie ea și în roz, să-și imagineze cel mai năstrușnic animal, să creeze personaje de poveste așa cum vor ei, să devină personaje într-o poveste a lor.

        Pe lângă metodele cunoscute de stimulare și de dezvoltare a creativității, pe care le folosim la diferite discipline, trebuie să avem în vedere faptul că acești copii, copiii noștri, au nevoie de încurajare, de încredere în capacitatea lor creatoare, să știe că în fiecare realizare a lor, în care au pus suflet, pentru care au muncit, există frumosul, noul, originalul.

         Și este minunat când un copil îți spune că a pictat frunzele cu roșu pentru că așa simte căldura și toată iubirea care există în familia lui.

        Este datoria noastră morală.a educatorilor, să încercăm să eliminăm factorii inhibatori ai creativității elevilor noștri. Renunțând la a pune accent pe reproduceri, la lipsa de apreciere a originalității, la supraîncărcarea informațională, ajutându-l pe elev să depășească conformismul, teama de ridicol, timiditatea, nu facem decât să deschidem fereastra imaginației.