Creativitatea – o combinație între gândire, emoție și imaginație

„Era odată o școală cu niște copii tare curioși și nerăbdători…” Oare cum ar putea continua povestea? Iată, așadar, cel mai recent exercițiu de provocare a creativității și imaginației pe care l-am făcut cu elevii mei zilele trecute la o lecție de limba română. Povestea, la dezvoltarea căreia a contribuit fiecare cu câte o propoziție, a căpătat o turnură neașteptată, inedită, originală purtând amprenta creativității unor elevi de 10 ani, în care imaginația nu are limite, decât dacă le impunem noi. Nu am să redau întreaga poveste, deși ar merita, doar aș prezenta finalul ca, prin comparație cu începutul, să vă puteți da seama cât de spectaculoasă poate fi imaginația copiilor. „În final, vrăjitorul l-a transformat din nou pe Flipper într-un delfin, așa cum a fost la început și acesta a continuat să se joace cu prietenii lui.”

Picasso spunea: „Orice copil este creativ. Problema este cum să îl faci să rămână așa și când va crește.” Imaginația este apanajul inteligenței, iar inteligența este un dar al naturii, transmis genetic, cu care ne naștem și pe care îl putem crește prin efort susținut și prin antrenarea minții în situații noi, diversificate. Ca educatori, interacțiunea cu fiecare copil în parte este un act de o mare responsabilitate, întrucât noi avem datoria de a produce situații care să ofere posibilitatea descoperirii aptitudinilor copilului, cultivării talentului și sporirii creativității.

Chiar dacă nu produc opere de artă, chiar dacă nu scriu poezii, chiar dacă nu inventează lucruri noi, mulți oameni dau dovadă de creativitate zi de zi prin găsirea celor mai eficiente soluții de rezolvare a problemelor cotidiene sau a celor care țin de domeniul profesional. Repeziciunea cu care apar produse noi în toate domeniile ne face să accentuăm ideea conform căreia inventivitatea și imaginația sunt elemente decisive în obținerea progresului. Și noi, profesorii, suntem zilnic creatori de scenarii de activități, modelatori ai personalităților adulților de mâine, în mâinile cărora stă viitorul, progresul și speranța de mai bine.

Definind creativitatea ca o combinație între gândire, emoție și imaginație, trebuie să avem în vedere crearea unor contexte adecvate manifestării celor trei componente prin alegerea de activități care să presupună exersarea gândirii, exprimarea emoțiilor și stârnirea imaginației. Inteligența, acest motor al imaginației, poate fi ținută permanent în funcțiune prin construirea unei baze solide de cunoștințe, prin încurajări, prin aprecierea spontaneității copiilor, prin validarea răspunsurilor non-standard, prin crearea unor situații-problemă, prin oferirea de teme și materiale diversificate.  Pentru a cultiva creativitatea la vârsta școlară mică avem nevoie de toleranță la greșeală, curiozitate, deschidere spre nou, încredere în sine, simț critic. Dacă le asigurăm copiilor un mediu securizat, dar provocator, cu activități noi din zona lor de interes, folosind o strategie în care metodele moderne de învățare și evaluare au un rol permanent, putem crește inteligența și în consecință, creativitatea.

Aplicarea echilibrată a unor metode precum: jurnalul dublu, pălăriile gânditoare, metoda predicției, poate duce la exersarea gândirii, imaginației și creativității. În continuare am să dau câteva exemple de tipuri de activități pe care le-am integrat la clasă în activitatea cu elevii în scopul dezvoltării inteligenței și obținerii de produse originale și cretive:

• Crearea unor povești având ca suport imagini, cuvinte de sprijin, cu început sau sfârșit dat sau crearea unei povești în lanț;
• Realizarea de afișe, cărți poștale, reclame, prin care urmăresc atât aplicarea cunoștințelor specifice temei, cât și aportul personal adus prin elemente de cretivitate ;
• Interpretarea și decorarea unor litere de tipar, semne de punctuație;
• Jocuri de rol;
• Crearea de benzi desenate ;
• Exerciții-joc de tipul „Dacă aș fi un personaj/animal/plantă/un obiect mi-ar plăcea să fiu…….pentru că…………” sau „Dacă aș fi fost în locul …………….. m-aș fi simțit ………………”
• Formularea de întrebări și răspunsuri pe o anumită temă;
• Compunerea de probleme și de exerciții după desene, după scheme;
• Găsirea unor soluții diferite de rezolvare a unor probleme;
• Realizarea de scheme, tabele de organiazare și structurare a informațiilor;
• Realizarea de compoziții plastice având ca sursă de inspirație muzică clasică;
• Realizarea unor machete după temele studiate la celelate discipline;
• Crearea unor machete din plastilină sau din materiale naturale sau din materiale reciclabile.

Se cuvine să acordăm o atenție deosebită materialelor didactice pe care le aducem în fața copiilor în scopul creării de produse creative și aici mă refer la plastilină de calitate, acuarele adaptate vârstei, hârtie și cartoane colorate, creioane colorate, carioci, glitere și alte accesorii. Toate trebuie să fie de bună calitate încât copilul să simtă plăcere și dorință de a le folosi, să reprezinte un stimul puternic care să-l provoace să fie creativ. I-am învățat pe elevii mei ca în aprecierea lucrărilor proprii sau ale colegilor să țină cont de originalitate, ca un criteriu valoros alături de respectarea temei, acuratețea, încadrarea în spațiu și timp.

Nu putem vorbi despre imaginție și cultivarea acesteia la școlari, fără a face trimitere la cea mai bogată sursă de inspirație și anume poveștile scrise sau inventate cu care copiii trebuie să ia contact de la  o vârstă fragedă pentru a le planta semințele imaginației pe care mai târziu să le „exploatăm” în scopul obținerii de produse creative și valoroase. Mi s-a părut uimitor să descopăr că fiica mea mai ține minte la  15 ani poveștile pe care i le-am spus seara înainte de culcare, pe la vârsta de 4-5 ani, când, obosită fiind, nu mai aveam chef să citesc și inventam repede o acțiune cu animale (personajele ei preferate) pe care nu mi-o mai aminteam atunci când, peste o lună sau două îmi cerea să-i spun povestea aceea în care pisicuțele s-au rătăcit … Semințele plantate atunci cu răbdare sau cu mai puțină răbdare, uneori, au rodit mai târziu când, de data aceasta, eu eram cea care ascultam creațiile țâșnite din izvorul gândirii, emoțiilor și imaginației. Am ascultat de la ea zeci de compuneri, texte imaginative, descriptive, fantastice.

E neprețuit, pentru fiecare, momentul în care putem descoperi la  copiii noștri izvorul nesecat al imaginației de care sunt capabili și cu care ne încântă ori de câte ori le dăm ocazia și le creăm cadrul să se manifeste.