Creativitatea matematicii

Mai deunăzi purtam o discuție cu un  prieten despre imaginațe. La un moment dat, replica acestuia la a fost:   „…- cum domnule, voi ăștia de matematică aveți imaginație, puteți fi creativi? Păi nu folosiți numere, reguli,.. si geometria aia … ”

Am luat-o ca pe o glumă si m-am amuzat împreună cu el. Însa reflectand la cele spuse, realizez că percepția oamenilor din jurul meu față de matematică, față de matematicieni este eronată, cel mai probabil din necunoaștere. Din această perspectivă este de datoria mea, a noastră, a tuturor celor care știm că imaginația și creativitatea în matematică sunt elementele naturale, să popularizăm și să  facilităm cunoașterea.

În zilele noastre, toate științele utilizează rezultatele muncii matematicienilor și multe alte domenii sunt generate de matematica însăși. Unele ramuri ale matematicii sunt singurele relevante pentru domeniile pe care le-au inspirat și se aplică în continuare pentru rezolvarea problemelor viitoare. Adeseori însă, matematica inspirată de către un domeniu s-a dovedit utilă în multe altele și a reunit problematica generală a conceptelor matematice. Câteva domenii din matematica aplicată au fuzionat cu domenii care prin tradiție erau din afara ei și au devenit astfel discipline noi, cum ar fi statistica, cercetarea operațională, și știința calculatoarelor. Poate vă întrebați ce au toate acestea în comun cu creativitatea? Ei bine putem trage niste concluzii. Matematica este inspirațională, se dezvoltă, se implică în domenii care până mai acum un secol era greu de crezut sau de conceput. Cum a fost posibil așa ceva? , da, prin creativitate, imaginație și…multă trudă.

În plan personal, matematica m-a format, instruit, șlefuit, omul care sunt azi își are bazele în conceptele matematicii abstracte, în eleganța ei. Apreciez estetica intrinsecă, simplitatea și generalizarea matematicii. Ca  pedagog, am promovat din totdeauna creativitatea elevilor la orele de matematică, pentru mine fiind forma autentintică de exprimare a naturii acesteia. Căile de formare a creativității școlare sunt multiple, dar alegând una, aș opta pentru compunerea de probleme.

Compunerea problemelor este una din modalitățile principale de dezvoltare și stimulare a gândirii independente și originale, de educare și cultivare a creativității. În toată această activitate trebuie să țin cont de posibilitățile elevilor, prin sarcini gradate, trecându-se treptat de la compunere liberă la cea care trebuie să respecte anumite cerințe. În procesul educării creativității elevilor, trebuie să am în vedere atât stimularea factorilor intelectuali cât și a celor nonintelectuali. Tot acest proces depinde de o metodologie adecvată și de o tehnică didactică corect aplicată la care se adaugă creativitatea mea.