Cultul și obiectele de cult de la Megiddo (2)

Figurinele feminine. Figurinele zeiție mame timpurii sunt mai rare în Palestina decât în alte parți ale Orientului Apropiat. Doar un tip timpuriu este observat, anume un specimen din argila din Epoca Bronzului Timpuriu sau chiar mai devreme din Tell Fara aproape de Gaza, comparabil cu tipul convenționalizat neolitic găsit în Creta sau comparabil cu figurinele din Chalcolitic din Alishar. Un cap din ceramică singurar din Gezer poate fi cu greu clasat ca un idol. Idolul primitiv găsit de Schumacher la Megiddo „este probabil un pic mai mult decât o piatră gravată”. Nu se poate cu siguranță afirma că M3637 găsit în nivelurile timpurii la Megiddo reprezintă o zeitate[1].

           

Cele mai vechi figurine ale zeiței mamă în Valea Nilului, aparținând culturii Badarian[2], arata o tendința către steatopighie. Una dintre acestea poate fi comparată cu figurinele timpurii din Romania și alte regiuni danubiene. Acest tip de cap apare în figurinele din neoliticul târziu din Creta, unde brațele sunt ceva mai mult decât axe și forma este câtedată de steatopighie. Figurinele din Tell Halaf cu picioarele scurtate și capete  îngustate, au fost comparate de von Oppenheim cu specimene din Egipt , Thesalia, Assur, Susa și Ur, iar de Von der Osten și Schmidt cu una din Alishar, deși data lor este o chestiune în dispută și s-a afirmat că ar fi mai târzii, secolele 12 – 11 î.Hr[3].

Figurinele zeiță din Alishar, din toate perioadele Imperiului nou hitit, nu au analogii în Palestina. Cea mai apropiată paralelă între tipul de figurină de zeiță mama care vine din Bronzul Mijlociu – Târziu în Palestina este găsit în reliefurile Yazilikaya, care nu sunt departe de Alishar. Este de presupus că probabil era un popor în legatură cu cel din Yazilikaya, care a adoptat dintr-o altă regiune obiceiul de a face figurine și după sosirea lor în Palestina au exprimat acest lucru prin tipul de zeiță mama reprezentat. Cu siguranta regiunea Yazilikaya nu poate fi considerat centrul răspândirii culturii figurinelor așa cum se găsim în Palestina[4].

Zeițele mamă din ceramică erau proeminente în Mesopotamia. E. F. Schmidt ilustreaza ce poate fi o zeiță mama cu o decorațiune hașurata din Fara III (perioada din a III-a dinastie a Ur). Woolley remarca faptul că în Ur erau figurine de zeiță mama bine modelate cu capete cumva grotești, aproape reptiliene, unele cu mainile pe șolduri sau altele ducând un copil, din perioada al-Ubaid II și chiar dinainte de „potop”. O figură de zeiță din ceramică, șezând și îmbrățisându-și sânii a fost găsită la Gawra I. În catalogul de figurine din Babilonia și Asiria al d-nei Van Buren, chiar și specimene din mileniul 3 arată multe analogii cu figurinele palestiniene, confirmând acele legături pe care le-am găsit între obiectele de cult Assur și Beisan. O postură preferată este aceea a zeiței îmbrățisându-și sânii și nu în puține cazuri zeița poartă un copil. Acest tip mai târziu apare din mileniul III la Tell Lo, Kish și Assur, deși majoritatea specimenelor vin din Era Fierului. Decorațiunile hașurate, linii și triunghiuri incizate coliere, brățări și brățări pentru picior și alte detalii confirmă impresia că aceste figurine din mileniu 3 îHr. sunt cumva legate cu figurinele din Bronz Târziu și Fier Timpuriu în Palestina. Sunt destule paralele apropiate ca să se poate trage concluzia că asemanarea accidentală să fie improbabilă. Ca și specimenele de la Megiddo sunt două forme principale: placa și figura pe rotund, iar figurinele sunt adesea făcute după un șablon[5].

Cel puțin un tip de figurină poate fi urmarită din Mesopotamia în Palestina, Egipt și Cipru. Găsită în Mesopotamia de la începutul mileniul 3, este caracterizată prin forme cu urechi găurite cu doua găuri prin fiecare pentru cercei. O paralelă în bazalt descrisă de Hurrian-Mitannian a fost studiată. Un specimen nedatat, mai brut vine din vecinatate lui Qatna (el-Mishrife). Albright a atras atenția către același tip în Egipt în perioada târzie Hikysos. Alt exemplu a fost găsit la Faras în Ubia în templul dinastie Hathor din secolele 18-19 îHr. Același tip a fost găsit în Cipru în perioada Bronzului Târziu. Unul descoperit la Tanah era probabil din Bronz Tarziu. R. W. Hamilton de la Departamentul Antichităților din Ierusalim a publicat două figurine de acest tip descoperite de el la Tel Abu Hawam, aproape de Haifa[6].

Alta posibilă corelatie între Mesopotania timpurie și Palestina esta dată de figurinele care poartă un tamburin sau turtă. Ele apar cel puțin la Ur, Kish și Tell Lo în perioada timpurie, iar asemănarea cu figurinele din Bronzul Târziu palestiniene este prea mare ca să fie accidentală. Macalister notează trei din Gezer din perioada a III-a semitică, iar Schumacher a găsit una la Megiddo, care este probabil din Bronz Târziu.

S-a observat că zeita cu mâinile ridicate găsită pe plăci ar putea avea influențe egiptene. Totuși postura ei în general nu poate fi egipteană. Paralela ei este găsită în Mesopotamia aparent în ambele perioade, timpurie și târzie. O postură similară cu aceasta la M2884 este duplicată în două plăci de proveniență necunoscută datate în 2000 și 1900 îHr. de d-na van Buren și într-una din Assur datata 1200 îHr. de ea. În aceste cazuri reprezentarea poate fi aceea a unei zeițe de divan, o posibilă explicație interesantă a originii tipului de placă[7].

Este probabil ca uzul figurinelor în Palestina și Siria a apărut concomitent cu tulburările mari care au caracterizat regiunea în timpul ultimei părți a Erei de Bronz de Mijloc și a dinastiilor 18 și 19. Venirea hititilor, habiru, amoriților, hurrianilor și altora, poate chiar probabil a hoinari târzii dintre Hyksos, pot să fi luat parte la mișcare. Cu siguranță unele dintre tipurile de figurine merg către partea timpurie a acestei perioade. Cum vom vedea zeița cu tiară a început să intre în uz, și în Megiddo și în Tanah în perioada pre-Thumose III, iar zeița cu urechi găurite dublu poate fi ușor mai timpurie în Egipt. În timpul lui Thumose III o figurină de zieță mama cu un copil era cunoscuta la Beisan, dar și în dinastia sau la Hermopolis în Egipt[8].

Câteva figurine fac legatura între Palestina și nordul Siriei în perioada de Bronz Târziu. O Astarte (cu cap hator) cu ibex și serpi pe un pandantiv din aur plat de la Minet el Beida, poate fi cu siguranță asociată cu plăcile timpurii de ceramică cu șerpi găsite la Beth Shemesh. Multe de acest fel au fost gasite de Macalister la Gezer. Se poate compara placa M2884, unde postura este cea a unui hator cu una gasită de Schumacher la Megiddo. Este semnificat că tipul plăcii figurinei este cunoscut și la Minet el Beida și in Palestina în perioada timpurie. Tehnica și tipul reprezentarii sunt în fiecare caz foarte asemănătoare cu cazurile egiptene, dar nu în întregine. Este extrem de improbabil faptul că influența pentru aceste obiecte să fi venit din Egipt. Este mult mai corect de a afirma că aceste figurine care au proprietăți egiptene sau caracteristici egiptene, să fi primit influența din teritorii din afară și că, fiind făcute în Palestina sau Siria unde stilul artei era asemănător cu cel al egiptenilor, stilul lor are mult în comun cu cel egiptean. Singurele posibile analogii egiptene pot fi găsite în ubshatis[9], dar funcția lor era total diferită[10].

Plăci similare cu cele găsite la Megiddo continuă în Era de Fierului de Mijloc și cu câteva specimene chiar mai târziu. Una de la Beisan este datată în perioada scițiană sau mai devreme. Un tip de placă îngustă este datată de Petri în secolul 19 îHr. Macalister a observat că plăcile sunt cel mai întâlnite în timpul Erei Fierului, dar ilustrează și două exemple mai târzii. În Siria ele există până în perioada grecească. Cea mai timpurie fază a figurilor pe rotund la Megiddo nu este cunoscută, dar pentru un timp ele sunt contemporane cu placile. Este probabil ca plăcile cele mai târzii să nu fie mai vechi decât stratul III, chiar dacă includem în această clasificare tipul reprezentat de discul XXXII[11].

Forma de stâlp a figurinelor zeiței mamă a avut puțină influență la Megiddo, deși este comună în partea de sud a Palestinei. M1776 aparține acestei clase așa cum este indicat de paralele de la Gezer datate spre sfârșitul celei de-a patra perioade semitice și în timpul perioadei persane și elenistice. Tipuri similare apar la Ophel in perioada post-exilică. La Bet Shemesh acest tip a fost găsit înainte de 700 îHr. A fost gasit și la Tell Beith Mirsim, în Cipru în Era Fierului Timpuriu 1200-750 îHr. și în aceeași perioadă în zona Carchemish. Stilul specimenelor de la Carchemish este destul de diferit[12].

Este imposibil de a identifica o figurină cu orice zeiță în particular. Ar părea că zeița mamă a canaaneiților a apărut sub diferite înfățițări si tipuri. Ashtoreth, Anath, Kadesh, Ashimah, Asberah, Shala și altele au avut aceași roluri similare. Pare probabil ca atunci când tipuri diferite de figurine apar în aceeași perioadî, în aceeași localitate să reprezinte zeități diferite. Diferențele nu pot fi explicate cu siguranță prin faptul că figurinele sunt efigii ale prostituatelor sacre. De asemenea, nici perioada lungă de folosire a anumitor tipuri nu poate fi explicată și nici apariția tipurilor similare în localități îndepartate. Este probabil că prostituatele sacre se înveșmântau ca zeițele[13].

După o examinare mai atentă a figurinelor ilustrate în acesta puvlicatie se va vedea că nu sunt atât de multe tipuri diferite cum apar la prima vedere. Prin examinarea cu atenție a trăsăturilor faciale putem identifica că M4495, M4365 si M787 sunt aceaași zeiță. Este cunoscut destul de puțin despre panteonul palestinian, dar prin analogie cu imaginea din textele Ras Shambra și din putinele indicii pe care le avem, putem presupune că era foarte complex. Asthoreth se poate să fi fost cea mai comună reprezentare în Palestina. Astoreth poate fi doar un titlu dat altor zeițe mamă cunoscute și dupa alte nume[14].

Un tip interesant de zeiță mama reprezintă o figura care poarta văl, în ciuda faptului că trupul este câteodată nud. O combinație de văl de bărbie și un văl de spate care atârnă de la pîr pe umeri este cel mai bine exemplificată în M65 si M4495. Vălul de bărbie este reprezentat printr-o linie incizată sub bărbie.Vălul lung este făcut prin lăsarea lutului să curgă peste marginea umerilor. Un efect de văl similar apare în figurinele cipriote la aproximativ 750-550 îHr. În legatură cu vălul ca identificare a zeiței mamă putem aminti de incidentul lui Tamar care a recunoscut o prostituată sacră prin vălul său. Ea, bineînțeles, juca rolul de a personifica o zeiță mamă[15].

O chestiune controversată este identificarea discurilor ținute de unele dintre figurinele feminine, dacă sunt tamburine sau turte. Tentația este să se afirme că uneori una și uneori cealaltă. Pentru că uneori obiectul este clar o tamburină, în alte cazuri este ținută într-o poziție nepotrivită pentru o tamburină și pe alocuri este prea mică și prea brută ca să reprezinte o turtă. Nu exista nicio concluzie fermă. Numele zeițeleor cultului fertilității în Palestina formeaza o legatură mai departe cu Mesopotamia pentru că acolo găsim duplicate  ale Ashtoreth, Anath și Asherah. Anaht era consoartă fară culoare a lui Anu și poate fi identificată cu zeița protectivă Wacka. Ashtoreth este Ishtar din Mesopotamia și Asherah paote fi considerată corespondetul feminin al lui Asuur sau Ashir, al căror nume este reflect nu doar în cel al lui Osiris, dar, de asemenea, în cel al tribului evreiesc al lui Asher. Ea poate fi identificată cu Asherath din Ras Shambra[16].

Dintre cele trei figurine în piatră feminine de la Megiddo, M4418 este o imagine bine sculptată și relieful M1222 este interesant pentru postura egipteană a picioarelor. Celelalte trăsături ale figurii din relief nu sunt egiptenizate, poziția mâinilor este foarte comună în reprezentările din Bronz ale Palestinei și Siriei[17].

Figurinele masculine. Figurinele masculine nu au fost găsite în număr prea mare printre figurinele de la Megiddo. Ce poate fi un idol timpuriu sau imagine în bazalt, a fost găsit pe câmp în vecinătatea tell-ului. Detaliile faciale sunt sugerate sumar și prezentau un aspect impresionistic. Avea o barba punctata și părul nu era reprezentat. Analogiile sale probabile aparțin Bronzului Timpuriu sau poate perioadei neolitice.

           

Este probabil ca să fie masculine cele două capete M4334 și M4553, deși absenta corpurilor nu permite o concluzie. Urechile proeminente de abia se disting ca fiind umane; ele pot reprezenta simbolismul cultului taurului. Pe spatele lui M34334 două linii de la guler urcă spre coroană. Identitatea în culoare, decorațiune și construcție față de urechile bovine dau naștere ideii că M4334 poate aparține împreună cu figurina bovina M4587, unui taur cu cap uman. Aceste două fragmente au fost găsite la distanță de 20 de metri una de alta în stratul III[18].

Sexul efigiilor din  bloc de piatră și piatră ponce M3342, M1558 și M2690 nu poate fi determinată deși lipsesc proprietăți feminine. M1558 si M2690 au ușoare îmbunătățiri pe bucațile brute de piatră și cremene și pot fi considerate în legatură cu statuetele manufacturate din noduli de piatră moale din a patra perioada semitica (1000-550 îHr.) la Gezer. Macalister spune că cei care găseau în acea perioadă o piatră cu trăsături umane îi mai trasau câteva semne. Aceastea pot fi găsite usor în câmpurile cu pietre ale Palestinei[19].

Cele două figurine din bronz, Nr. 357 și M2013 sunt cele mai bune exemple de idoli masculini. Ele sunt reminiscențe ale artei siro-hitite. Nr. 357 este o imagine neobișnuit de bine păstrată a zeului războinic Resheph. Printre paralele observate în legenda discului ne atrage atenția una din Rashambra care formează altă legatură cu acea zonă pe care textele alfabetice o aduc în prim plan. În mormântul în care Resheph a fost găsit la Megiddo exista ceramică din Bronz Mijlociu II și Bronz Târziu II și figura dicutată aparține perioadei mai târzii, judecând după forme asemanatoare. M2013, un cap cu palărie conică a fost găsit pe suprafața tell-ului și este nedatat[20].

Motivul pentru așa un numar mic de imagini masculine la Megiddo nu este usor de găsit. Era mai obișnuit de a înfățișa zeii ca animale și numărul mare de figurine bovine, poate fi o explicație. Yahve pare să-și fi asumat forma bovină în cult la Bethel și Dan. O altă explicație ar fi aceea că exista o reticență de a înfățișa zeii în forme concret umane ca idoli datorită influenței yahvismului. Numărul mai mare de figurine feminine poate fi explicat în parte cel puțin prin popularitatea cultului zeiței mamă[21].

Figurine animale. Cele trei figurine animale din broz sunt bovine. Nu se poate greși în a le asocia cu cultul taurului în Vechiul Testament, amintindu-ne de poveștile vițelului de aur din deșert și de cele ale sanctuarelor de la Bethel și Dan făcute de Ieroboam I. Nu este sigur că una din aceste figurine au aparținut evreilor, deoarece două specimene M23032 și M3070 din morminte sunt din dinastia 18-19, înainte ca evreii să fie la Megiddo, iar M2326 de la suprafața tell-ului nu este datată[22].

Figurinele animale din ceramică reprezintă un numar limitat de specii. Cele mai comune sunt bovine și apar în forma vițelului și taurului. Un bivol de apa, un elefant și un cap ca de maimuță sunt mai neobișnuite. Nu este întotdeauna simplu de a separa caprele de oi sau de cai din cauza stării fragmentale a majoritatii acestor obiecte. Berbecul cu coarnele sale lungi este mai ușor de identificat. Gazela este găsita cel puțin o dată, apărând mai ades în stratul III decât în nivelul grajdurilor lui Solomon cum ne-am aștepta[23].

Vase zoomorfice. Discuția despre figurine poate fi concluzionată cu o observație privind vasele modelate după forme animale. Trei exemple de la Megiddo reprezintă diferite grade de realism. Nr. 3016 este destul de realistic, Nr. 3015 mai impresionistic, în timp ce Nr. 2962 este așa de neconvențional încât este nesigur dacă s-a intenționat a fi animal sau pasăre. Acestea sunt dintre specimenele care vin din zona sacră și care probabil au făcut parte din inventarul sanctuarului, deși nu există o dovadă directă a folosirii lor. Aceste tipuri sunt prea comune în Palestina încât să se poată afirma că erau limitate la sanctuar, deși se prea poate ca în mințile oamenilor acelor zile simbolismul animal al acestor vase să nu fi fost legat de cultul popular animistic. Un tip similar cu Nr. 3016 este cunoscut în Cipru într-o perioadă mai timpurie[24].

[1] Ibidem, p. 28.

[2] Cultura Badarian aparține unei populații egiptene, anterioare perioadei predinastice.

[3] Ibidem,  p. 28-29.

[4] Ibidem,  p. 29.

[5] Ibidem,  p. 29.

[6] Ibidem,  p. 30.

[7] Ibidem,  p. 30.

[8] Ibidem,  p. 30.

[9] Figurinele funerare din Egipt.

[10] Ibidem,  p. 31.

[11] Ibidem,  p. 31.

[12] Ibidem,  p. 31.

[13] Ibidem,  p. 32.

[14] Ibidem,  p. 32.

[15] Ibidem,  p. 32.

[16] Ibidem,  p. 32-33.

[17] Ibidem,  p. 33.

[18] Ibidem,  p. 33.

[19] Ibidem,  p. 33.

[20] Ibidem,  p. 33.

[21] Ibidem,  p. 34.

[22] Ibidem,  p. 33.

[23] Ibidem,  p. 33.

[24] Ibidem, p. 34.