Curajul de a fi vulnerabil

“A îndrăzni “ este o cale spre reușită. A accepta că suntem vulnerabili este un act de mare curaj. Și, astfel, începe povestea reală a oricărui om de succes care este capabil, în opinia mea, să se reinventeze permanent. Este o poveste despre curajul de A FI cu adevărat TU. Este importantă acceptarea de sine într-o perioadă în care perfecționarea pare a defini fiecare gest, alegere sau mișcare din repertoriul comportamental. A-ți permite să fii într-un fel vulnerabil înseamnă a îndrăzni să spui NU, după ce toată viața ai spus DA, să crezi, să simți că îți ajungi ție însuți, într-o lume în care nimic nu e suficient de bun sau de interesant, să-ți iei inima-n dinți să vorbești despre părțile întunecate ale sufletului tău, într-un dialog tu cu tine- toate aceste lucruri necesită o schimbare de perspectivă și o nouă viziune la nivel personal și relațional.

Cred că acesta este secretul reușitei. Orice schimbare începe cu o revoluție interioară, care pornește de la mesajul „SE POATE ȘI ALTFEL”. Se poate să trăim și fără să avem pretenții exegerate de la noi, se poate să iubim și fără să ne ascundem după ziduri de apărare, se poate să fim părinți buni și fără să renunțăm la noi înșine sau să facem presiuni asupra copiilor în mod sistematic pentru că ne dorim pentru ei ceea ce noi nu am avut sau nu am putut face. Se poate să fim lideri și fără să criticăm sau să ne îndreptăm cu armele psihologice împotriva celor de lângă noi. Există în întreaga viață momente de furtună imprevizibile a căror violență ne uimește și ne destabilizează. Există, de asemenea, clipe deschise pe albastrul cerului sau clipe de speranță, ore fericite parcurse de brize ușoare, umplute de râsete și de dragoste. Avem uneori perioade lungi de incertitudine sau de așteptări și altele pline de proiecte și de acțiune. De multe ori am auzit “Sunteți prea sensibilă !” sau “Luați totul asupra dumneavoastră, ca și cum ați fi responsabilă pentru tot ce se întâmplă pe pământ  !” Da! Îmi doresc să fiu sensibilă și sper să rămân sensibilă, pentru că acest fel de a fi îmi dă speranța de a mă dezvolta în relație cu ceilalți. Dar aștept, în același timp de la ceilalți să înțeleagă că iubindu-ne pen oi îi iubim și îi apreciem pe ceilalți. Doar așa avem o șansă ca lucrurile să se schimbe. Nu există limite în privința libertății de A FI, cu excepția acelora ale condiționărilor noastre, ale temerilor noastre sau ale dorințelor noastre.

Reușita? Înseamnă curajul de a face invizibilul vizibil și de a ne asuma riscul de a fi descoperiți. Cei mai mulți oameni față cu care relaționăm spun cât de mult au obosit sub povara fricii de a nu greși, de a nu fi judecați, criticați, cu alte cuvinte, cum se stinge, încetul cu încetul, tot ce este omenesc în noi, energia de a face lucruri, speranța că ne poate fi  mai bine, curajul de a visa și lupta pentru viitorul mai bun, încrederea în divinitate și convingerea că suntem mai mult decât am fi crezut vreodată.

Nu există rețete! Te îndemn doar să îți permiți să fii unic, să îndrăznești! De aici încolo începe adevărata călătorie spre reușită… Restul… e poveste !