Despre daci și romani pe înțelesul copiilor
Privește cu atenție aici! Este harta fizică a României. Poți observa cum arată Podișul Transilvaniei: s-ar zice că țara noastră este un fel de mare cerc în jurul Transilvaniei. Ei bine, acolo s-a născut neamul românesc. Sursele arheologice și documentare ne relevă prezența unei ramuri indo-europene. Pe reprezentanții ei unii i-au numit daci (în special în Transilvania), alții i-au numit geți (în Muntenia, Dobrogea și până în Basarabia). În secolul I î. Ch. Aceste triburi geto-dacice se unesc sub un singur rege, pe care-l numesc Burebista. Este prima dată când strămoșii noștri apar în istorie uniți și având un rege care îndrăznește să se lupte cu Roma.
Nici nu mi-am început povestea că, în mintea mea se derulează deja imagini ale trecutului. Il pot vedea pe Traian, pe Decebal, strămoșii mei pe câmpul de luptă… în mintea mea se desfășoară un adevărat film istoric, ce îmi trezește emoții puternice…
Mi-l imaginez pe Traian, conducătorul romanilor cum își prezintă la rândul lui poporul ” Și poporul meu este tot un popor indo-european, stabilit pe teritoriul Italiei de azi. Am pornit de la un oraș, Roma, al cărui ținut înconjurător se chema Latium și trei -patru sute de animai târziu in jurul orașului Roma am construit un adevărat imperiu. Am cucerit pe rând toată Italia, apoi Spania și Galia și am ajuns și în Africa.”
Imediat, mi-a venit în minte întrebarea: De ce au ajuns romanii să-i atace pe daci?
Decebal își face și el apariția:
”Trebuie să recunoaștem de la început că și noi eram cam agresivi. Am făcut mereu incursiuni pustiitoare peste Dunăre, în regiuni stăpânite atunci de romani și care de veacuri se aflau sub influența civilizatoare a Greciei.
Decebal: O, codri, codri, vă mișcați cu mine,
Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri,
Purtați, stânci albe armiile de cremeni,
Mergeți naintea mea….. a regelui
Să văd apropiindu-se pământul,
Cu munții și cu codrii,
Și stând pe loc înaintea Romei vechi!”
Și iată acum că se ivesc dușmănia și războiul între daci și romani. Aceasta se petrece o primă dată înainte de Christos, în vremea lui Burebista. De ce s-a decis invadarea Daciei, poate vrei să mă întrebi? Dacia devenea un stat puternic cu multă influență și amenința Imperiul Roman. Iulius Cezar a încercat să cucerească Dacia, dar a fost învins. Dominițian încercă și el, dar legiunile sunt aproape învinse sub acest împărat slab. Cu toate acestea, soarta nu le surâde dacilor deoarece Burebista este asasinat.
Traian: Acum va veni timpul meu !
Când Traian ajunge împărat criza financiară era serioasă și era clar pentru toți că trebuia să jefuiască noi popoare. Venise rândul singurului adversar puternic pe care Roma l-a avut vreodată, Dacia. El avea trei motive bineîntemeiate să atace și să cucerească Dacia:
- Să dea un exemplu celorlalți inamici ai Romei;
- Avea nevoie de o victorie pentru a se face iubit de popor;
- Aurul, căci Dacia reprezenta un ”El Dorado” cu mine de aur și argint, iar visteria Romei era goală
Decebal : Am strâns toate triburile sub scutul meu și m-am pregătit de război. Împreună cu bunul meu sfătuitor, Dromihete, le-am arătat celor prezenți că așa numita pace cu Traian este doar un răspas de odihnă ca apoi să izbească mai tare.
Traian : Știam că mă aflu în fața unui inamic redutabil!
Decebal: Roma s-a întins ca o pecingine peste noi, fiindcă neamurile n-au știut să se unească la vreme spre a-i ține piept.
Traian a dus un prim război, în 101- 102 d. Ch., l-a învins pe Decebal și si-a impus un tratat prin care acest rege al dacilor se angaja să-și distrugă cetățile, să nu facă alianță cu dușmanii Romei.
Decebal: De când sunt pe lume, romanii asta fac: despart. Dezbină neamuri, dezbină frate de frate.
Cel de-al doilea război daco-roman are loc în 105-106 d. Ch.
Traian: L-am pus pe Appolodor din Damasc să-mi construiască un pod durabil peste Dunăre ca să pot trece mai bine, mai ușor și mai rapid trupele.
Ați auzit de columna lui Traian? Ei bine, este una dintre marile bijuterii arhitecturale ale Romei, construită din banii și aurul luat de la daci. Aceasta este construită de către Traian, pentru a comemora victoria împotriva dacilor, și care există încă și astăzi. Pe Columnă putem observa cele două poduri construite din bărci pentru a ușura trecerea oștilor romane, în primul război dus de Traian împotriva dacilor. Tot aici putem vedrea cum romanii sunt conduși de Traian însuși. Îi urmează garda și purtătorii de stindarde. Se pot vedea chiar și cercurile de pe stindarde, fapt de semnifică victoria, dar și portul soldaților și ceea ce aveau la ei: o suliță , un coș și rații pentru trei zile.
Putem observa pas cu pas, mașina de război romană ce se pune în mișcare și legionarii caută să se lupte cu Dacii. Strategia romanilor nu era să-l ucidă pe Decebal, ci să-l umilească și să-i obțină supunerea demonstrând astfel că în această zonă adevărații stăpâni sunt romanii. Dar nu este ușor, pentru că, aici cu 20 de ani înainte, întregi legiuni romane fuseseră distruse. Sunt multe păduri în zona asta, iar dacii erau specialiști în atacuri rapide.
Traian era un bun strateg, nu avea să facă aceleași greșeli ca și înaintașii săi. El va evita locurile periculoase și va tăia păduri întregi pentru a construi drumuri pentru oastea sa. A construit chiar canale pentru navigație. A construit forturi pentru a se asigura că proviziile ajungeau la armată în siguranță.
Pe columnă putem observa cum armata romană continua să avanseze și avangarda și auxiliarii intră în conflict cu mici grupuri de daci.
Dar, dacii știu că romanii sunt puternici pe câmp deschis și se retrag în munți, abandonând fortificațiile. Decebal așteaptă momentul potrivit pentru a ataca armata romană, iar bătălia are loc la Porțile de Fier, o trecătoare .
Columna ne arată că au loc lupte crâncene și, în cele din urmă, romanii cuceresc capitala Sarmizegetusa, iar Decebal se sinucide, pentru a nu cădea în mâinile învingătorului.
Traian: Prada de război pe caer am luat-o din Dacia a fost de 225 tone de aur, 500 tone de argint și 50000 de sclavi. Aceasta a finanțat construcțiile pe care le-am ridicat.
Columna lui Traian este povestea tragică a unui popor care luptă pentru libertate. Aici putem observa trăsăturile strămoșilor noștri (portul, trăsăturile fețelor, coafura, îmbrăcămintea) dar și peisajul.
Strămoșii mei, desigur, pe-aici au stat și ei
Păstori pribegi cu turme și herghelii grozave,
Ei nu aveau palate mărețe, n-aveau nave;
Dar își iubeau pământul blagoslovit de zei…..
Bibliografie:
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, 2008, Humanitas
Ileana Vulpescu, Sărută pământul acesta, 2000, Tempus