Descoperirea emoțiilor

“Viața de familie este prima școală a emoțiilor. În acest crez intim, învățăm să recunoaștem atât emoțiile proprii, cât și reacțiile celorlalti la emoțiile noastre; cum să gândim aceste emoții și cum să ne înțelegem reacțiile; cum să citim și să ne exprimăm speranțele și temerile. Această școală emoțională nu înseamnă doar ce le spun părinții copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune, de asemenea, modelele oferite de părinți în ceea ce privește felul de a-și trata propriile emoții.” (Daniel Goleman)

Imitarea persoanelor din jur este una dintre cele mai rapide și eficiente metode de a învăța. Nu este deloc simplu să copiezi având în vedere că acest lucru cere o gândire cu adevărat organizată, care face conexiuni între comportamentul altcuiva – pe care îl vezi, dar pe care nu îl simți – și propriile mișcări, pe care le simți, dar nu le vezi. Este o metodă excelentă de învățare care stimulează experiența.
Făcând ce fac și alții și imitându-le comportamentul în diverse situații, copilul va stăpâni cele mai complexe competențe cu plăcere și precizie, fără să fi fost nevoie de lecții dedicate în acest sens.

A câștiga experiență este unul dintre cele mai satisfăcătoare lucruri ce poate fi făcute de către un copil, iar profesorii acestuia sunt numeroși. Important este să îi oferim copilului un suport valoros comportamental din partea noastră, atât prin propriul exemplu, cât și prin explicații punctuale, în context potrivit. Copilul va imita mașinile de pe stradă, frații, animalele, prietenii și în special pe părinți. Va învăța să vorbească ca părinții, să rectioneze emoțional ca părinții  și chiar și argumentările acestora se vor regăsi în exprimarea ideilor copilului.

Creierul uman este conceput să facă din imitație ceva simplu – atât de simplu încât nu este nevoie să implice gândirea conștientă. Vederea unei acțiuni pune anumite zone ale creierului în funcțiune, iar interpretarea aceleiași acțiuni, un minut mai târziu, utilizează exact aceleași zone din creier. Copilul poate să nici nu știe că îi imită pe cei din jur; doar părinții pot regăsi propriile reacții la diverși stimuli sau propriul comportament la copil.

Educația bazată pe inteligență emoțională pornește de la faptul că toate acțiunile noastre, atât cele complexe, cât și cele mărunte ce țin de rutina zilnică, permit crearea unei atmosfere plăcute, relaxate, acasă, împreună cu membrii familiei și, mai ales, în relațiile cu copiii.

Ce este emoția ?

Este definită că o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare, întrucât, din punct de vedere psihologic, emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului, dar și comportamentul general. Fiziologic vorbind, emoțiile controlează răspunsurile la anumite situații, incluzând expresia facială, tonul vocal, dar și sistemul endocrin, pentru a pregăti organismul pentru anumite urmări “(Wikipedia).

În lucrarea sa, Exprimarea emoțiilor la om și animal, Charles Darwin a identificat, pe baza modului în care emoțiile se manifestă în comportament, nouă emoții de bază. Acestea sunt: bucuria, interesul, surprinderea, tristețea (uneori interpretată ca deznădejde, anxietate), furia, frica, dezgustul, disprețul și rușinea. Această clasificare a rămas valabilă până astăzi și este utilizată de cercetători.

Cortexul este partea din creier care controlează gândurile conștiente; este locul din care experimentăm gândirea și simțirea.

Conform modelului Schacter-Singer (1922-1997), schimbările fizice și procesarea mentală conștientă sunt necesare pentru a experimenta pe deplin emoțiile.

Cercetătorii consideră că lobii frontali și amigdala sunt printre cele mai importante structuri ale creierului care afectează emoțiile. Sentimentele de fericire și de plăcere sunt legate de cortexul prefrontal. Furia, frică, tristețea și alte emoții de acest tip sunt legate de amigdală. 

Cum ajutăm copiii să-și exprime emoțiile ?

Așa cum aminteam în cuprinsul articolului, rolul esențial în exprimarea și înțelegerea emoțiilor îl au părinții și cadrele didactice, practic, persoanele în preajma cărora  își petrec cel mai mult timp copiii.

Cum facem acest lucru ? Prin împărtășire. Familiile în care membrii acestora își împărtășesc punctele de vedere, discută fără rețineri despre sentimentele lor și fac legături între acestea și evenimentele petrecute sunt un suport emoțional real pentru copii. Când părinții creează o atmosfera plăcută, pozitivă, și se implică în a-i ajută pe copii să-și rezolve problemele, dar nu găsindu-le soluții, ci creându-le oportunități de gândire strategică, acei copii au șanse foarte mari să-și dezvolte simțul responsabilității, să fie mai siguri pe ei, mai încrezători în forțele proprii.

Exprimarea emoțiilor și sentimentelor în prezența copiilor îi va ajută pe aceștia să-și înțeleagă propriile trăiri și să își dea seama că nu este nimic grav dacă ne simțim într-un fel sau altul.

Frustrarea, furia, frica, dar și bucuria și fericirea sunt emoții și sentimente pe care copiii le simt frecvent, dar, învățând să le verbalizeze, vor reacționa și le vor controla adecvat contextului creat.