Despre ajutor, încredere si răbdare. Ca și fluturii, copiii învață să-și deschidă aripile…

La o primă lectura pare o poveste banală. O citim și, preț de câteva secunde, suntem convinși că NOI NU procedăm la școală sau acasă precum personajul din poveste. Eu am stat puțin, am rumegat problema și mi-am dat seama că, involuntar, există situații în care uităm să avem suficientă răbdare și alegem calea aparent ușoară pentru noi, profesori sau părinți, neglijând nevoile reale pe care le au elevii noștri.

Și acum…să înceapă povestea:

“Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon și se opri să-l studieze. În mica lui gaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieși prin gaura care rămânea mereu la fel de mică. 

Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuțit, deschise coconul și fluturele ieși imediat. Totuși, trupul lui era slab și amorțit, iar aripile mici și fragile abia se mișcau. Omul continuă să-l observe, spunându-și că aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clipă în alta, și că atunci insecta va putea să-și ia zborul. Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele își petrecu restul vieții târându-se pe pământ, cu trupul lui slab și aripile chircite. Niciodată n-a putut să zboare.

Ceea ce omul nu a înțeles, în intenția lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare.

Ca și fluturii, copiii învață să-și deschidă aripile, iar cei care îi înconjoară știu să le fie aproape, păstrând însă distanța potrivită.”

Această poveste este o metaforă atât pentru părinți cât și pentru profesori.

Viața din ziua de azi ne reamintește cu încăpățânare ca trebuie să-i lăsăm pe elevi (copii) să se descurce singuri. Doar așa vor căpăta încredere în ei, vor învăța ce este reușita, dar și ce este eșecul. Vor învăța cum să treacă peste lucrurile mai puțin plăcute, să se mobilizeze, să nu se lase doborâți și să aibă o gândire de învingători.

Nu face pentru elevii tăi nimic din ceea ce poate face și singuri! A ghida cu subtilitate și implicare maximă acest proces educativ este o provocare cu care mă confrunt zi de zi la clasă. Răbdarea si observația se dovedesc de multe ori a fi mai importante decăt transmiterea de informații. Dacă reușim să îi încurajăm să fie creativi, să aibă inițiativă, să-și dezvolte gândirea și creativitatea, vor învăța de drag și cu drag! Vor învăța pentru ei, nu pentru mama, nu pentru „doamna” și nici pentru Evaluarea Națională! Să ne încurajăm elevii să-și deschidă aripile și să zboare!

“Lectia fluturelui” adaptare după un text italian anonim