Despre mindfulness – un concept revoluționar. Interviu

Ideea acestui articol mi-a venit în urma unei întâlniri cu o prietenă, la o cafea, într-o atmosferă relaxantă. După o discuție de rutina în care ne-am împărtășit lucruri despre viața personală, inevitabil am ajuns și la preocupările profesionale, subiectul fiind comun amândurora, pentru că ne aflăm în slujba educației copilului și îmi place să cred că suntem preocupate de noutățile care ne pot îmbunătăți activitatea, dar mai ales performanțele profesionale. Împărtășind impresii despre activitatea cu copiii, despre ce mai e nou în domeniu, firul discuției  a ajuns la un subiect despre care eu doar auzisem dar nu cunoșteam prea multe, în timp ce prietena mea, Anca, îl folosea de ceva timp, având beneficii reale și demonstrate. Copiii își doreau să vină cu drag la grădiniță, activitățile se desfășurau în condiții mult mai bune, iar părinții au început să pună întrebări despre miraculoasa tehnică care i-a ajutat pe copii să fie mai puțin agitați și agresivi, să aibă mai multă răbdare, să fie mai comunicativi, mai toleranți.

Este vorba despre revoluținarul concept numit „mindfulness”, un concept relativ nou pentru România, dar care se aplică cu success în programele școlare de peste Ocean. Tehnica mindfulness se referă la modalități de control asupra minții și a emoțiilor, în cadrul unor meditații ușoare și de scurtă durată, prin intermediul respirației care ajută copilul să-și calmeze corpul și mintea.

Cu siguranță, atât profesorii cât și părinții își doresc de la copii să le dea atenție, să îi asculte, să țină cont de recomandările făcute, să ceară frumos, să înțeleagă atunci când un lucru nu este posibil, să nu aibă crize de nervi, să stabilească relații armonioase cu colegii și profesorii. Aceste aspecte sunt posibile cu ajutorul tehnicii mindfulness care-l ajută pe copil să-și stabilească liniștea interioară și să-și recâștige echilibrul care se pierde în situații tensionate, de criză.

Prietena mea, Anca Costea, professor în învățământul preșcolar, absolventă de studii universitare și postuniversitare în România și Suedia a fost de accord să-mi răspundă la o serie de întrebări despre tehnica mindfulness.

Î :  Cum ai descoperit conceptul mindfulness?

R: Am aflat prima dată despre această metodă de a lucra cu copiii preșcolari de la colega mea, Julie, de naționalitate britanică, împreună cu care am făcut parte din echipa unei grădinițe private din București. Ceea ce m-a fascinat și m-a determinat să aflu mai multe a fost modul aproape magic în care copiii reușeau să-și concentreze atenția în anumite momente cheie ale zilei și receptivitatea lor după aceste activități.

Î:  Ce înțelegi tu prin tehnica mindfulness?

R: Tehnica mindfulness constă în exerciții ghidate de profesor prin care atenția copiilor se îndreaptă spre ei înșiși (exerciții de respirație, concentrarea pe anumite sunete, meditații audio special concepute pentru ei în care atenția este canalizată spre folosirea constructivă a imaginației).

Î:  De ce ai aplicat cu copiii tăi exerciții specifice acestui concept?

R: Așa cum am menționat și mai sus, am devenit interesată de această tehnică atunci când am văzut modul în care copiii reacționau la ea, faptul că aproape imediat își însușeau tehnicile (respirația, ascultarea sunetelor, conversațiile pe care le inițiau după aceea, prin care își exprimau imaginativ ideile).

Î:  Ce fel de exerciții specifice acestui concept ai folosit în activitatea cu copiii ?

R: Ceea ce am folosit la început a fost dedicarea unui timp, de obicei dimineața, în care copiii se așezau pe covor în postura “steluța de mare” și ascultau sunetul respirației lor, în timp ce pe burta aveau o jucărie- în acest context îi întrebam care este prognoza meteo în inima lor, este însorit?, este furtuna? ce putem face să calmăm vântul și ploaia? Cel puțin pentru copiii de 5 ani, aceasta era o ocazie excelentă de a depista cine are o dimineață mai proastă  sau cine se simte în formă, cu intenția de a-i grupa pentru activitatea următoare în funcție de dispoziție. Apoi, am descoperit că și meditațiile de 3-5 minute cu subiecte prestabilite (o plimbare prin pădure, o călătorie în spațiu) îi ajuta să își concentreze gândurile într-o poveste numai a lor, în care își imaginau  personajele sau detaliile peisajului. De multe ori aceste meditații i-au ajutat să-și îmbunătățească vocabularul în engleză sau să înceapă să utilizeze anumite expresii în exprimarea liberă, de exemplu “îmi imaginez că…”, “atunci când călătoresc prin spațiu văd…”, “în povestea mea aleg să pun personajele despre care am auzit în meditația despre pădure”. Un alt exercițiu a fost ascultarea de sunete – fie direct din natura, fie înregistrate (și identificarea lor), tot în poziția ” steluța de mare”, iar după un minut sau două solicitarea de a-și aminti cât mai multe animale pe care le-au auzit.

Î:  Cum au reacționat preșcolarii când le-ai propus exercițiile respective?

R: În primele zile au fost reticenți în a se așeza pe jos și a asculta pur si simplu sunete, pretizând că e prea simplu. Ulterior au început să ceară să se așeze pe covor ca steluțele de mare, de obicei după revenirea de afară.

Î:  Care sunt îmbunătățirile pe care tu le-ai constatat la grupa de copii manageriată de tine, în urma introducerii acestui concept în activitatea ta?

R: Cea mai vizibilă îmbunătățire este în dispoziția lor – atunci când copiii au timp să privească în interior, să mediteze la acțiunile lor, la sentimentele celor cu care interacționează, dinamica întergului grup se schimbă, exersează mai des empatia, folosesc în conversațiile dintre ei expresii cum ar fi “am o furtuna în inimă, de aceea nu vreau să mă joc cu copiii”. În această situație eu provoc copiii să se gândească de ce simt așa și ce ar putea face să îmbunătățească acea stare. De obicei ei aleg să stea pe margine, să deseneze, să citească o carte până sunt pregătiți să revină în grup. M-a surprins în mod plăcut reacția copiilor care au început să ceară să folosească aceste exerciții pentru a se relaxa după perioade de solicitare (activitățile din programul A) – au învățat de unde își pot lua cărțile cu exerciții de yoga și și-au ales singuri colegii cu care să exerseze.  Aceste exerciții de mindfulness creează perioade de liniște, de calm, în care copiii învață să țină cont de cum se simt colegii, să observe tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, în special detaliile naturii (când ieșeam în grădină îi observam cum își creau propriile oaze de liniște în care analizau ce se întâmplă cu natura, cu vremea, cu vietățile). Ca și consecință,  au devenit mult mai atenți la detaliile din cărți, filmulețe, prezentările audio-video pe care le folosesc în scop educațional și și-au dezvoltat  capacitatea  de concentrare din timpul activităților propuse.

Î:  Care sunt părerile părinților vizavi de această manieră de lucru cu preșcolarii?

R: Am primit feedback pozitiv despre maniera de dezvoltare personală și educație pe care o aplic cu copiii, ceea ce este încântător, mai ales că părinții sunt mult mai informați în societatea modernă și își doresc să le fie expuși copiii la astfel de metode de învățare. Recunosc că, încântarea lor vine și din faptul că am încorporat yoga pentru copii în practica, dacă nu zilnică,  măcar săptămânală.

Î:  Cum reușești tu să-ți menții echilibrul personal si profesional?

R: Am doar trei concepte care mă ajută să-mi mențin echilibrul: credința în Dumnezeu, dragostea și copiii.  Foarte mult mă bucură faptul că grădinița în care lucrez apreciază și promovează astfel de inițiative, le popularizează în mijoacele de informare și socializare, iar echipa educațională din care fac parte este de mare ajutor, fiind curioasă și dornică de a participa la astfel de proiecte neconvenționale.

Î:  Dacă nu ai fi profesor, ce altă meserie ți-ar plăcea să practici?

R: Îmi place prea mult să lucrez cu copiii ca să pot da un răspuns direct la această întrebare pentru că nu am alocat niciodată timp de gândire acestui subiect. De dragul discuției, să spunem că, pentru că îmi plac mult limbile străine, mi-ar plăcea să aprofundez studiul lor.

În concluzie, putem spune că, noi toți avem nevoie de acest echilibru între emoții, gânduri și comportamente, pentru a nu ajunge niște roboți în această lume stresantă și nesănătoasă și pentru a deveni mai atenți și mai conștienți de trăirile noastre, dar și ale celor din jurul nostru, dezvoltând o mai mare empatie pentru semenii noștri și o manieră non-critică la adresa lor.

În scopul regăsirii echilibrului folosind tehnici psihoterapeutice alternative putem să citim oricare dintre următoarele cărți despre acest subiect: Mindfulness pe înțelesul tuturor, de Bhante Henepola Gunaratana; Mindfulness pentru părinți, de Jon Kabat-Zinn; Părinți liniștiți, copii fericiți, de dr. Laura Markham.