Dezvoltarea gândirii logice, cheia unei educații de calitate
În ultimele decenii, educația a dobândit noi conținuturi, acoperind o arie lărgită și noi finalități, bazate pe valori democratice și aspirații moderne ale indivizilor, corelate cu inovația și reforma din învățământ. Astfel, rolul școlii a devenit mult mai complex, orientat spre dezvoltarea de capacități.
Dezvoltarea tehnologică din ultimele decenii precum si fenomenul globalizării au determinat instituții si specialiști din întreaga lume să caute competențele de care are nevoie orice cetățean al Planetei pentru a se integra cu succes în viața socială într-o „economie bazată pe cunoaștere care să asigure dezvoltarea economică, slujbe mai bune și o mai mare coeziune socială”[1].
Domeniul unei competențe cheie importante care se regăseșre în Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, vizează competențele în matematică si competențele elementare în știinte și tehnologie.
Grupul de lucru B al Comisiei Europene „Competențele cheie pentru Educația pe tot parcursul vieții ,Cadru european de referință, Noiembrie 2004” a definit competențele în matematică și competențele elementare în științe și tehnologie și a explicat faptul că alfabetizarea matematică este abilitatea de a aduna, scădea, înmulți și împărți mental sau în scris pentru a rezolva o gamă de probleme în situațiile vieții de fiecare zi. Accentul se pune mai ales pe proces decât pe rezultat, mai degrabă pe activitate decât pe cunoaștere.
În contextul reformei curriculare a învățământului românesc, în centrul preocupărilor actuale ale școlii românești se află dezvoltarea gândirii logice a micilor școlari și rezolvarea eficientă prin reflectarea mintală a unor relațiilor matematice din realitate prin fundamentarea științifică a conceptelor, prin introducerea progresivă a limbajului matematic modern.
Legea învățământului românesc are ca misiune promovarea unui învățământ centrat pe valori, creativitate, capacitate volitivă, cognitivă și acțională, cunoștințe fundamentale și competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate[2].
Idealul educațional al școlii românești constă într-o dezvoltare liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial[3].
Astfel că, matematica în contextul învățământului românesc apare ca o necesitate, recunoscându-se utilitatea reală, practică a matematicii, aceasta fiind o activitate formatoare spiritului, care joacă un rol privilegiat pentru inteligență, este un limbaj de comunicare și fiind un model real pentru alte discipline[4].
[1] Concluziile Președinției Consiliului European, martie 2000, punctele 23-24
[2] Legea nr.1/2011 a educației naționale, cu modificările și completările ulterioare
[3] Idem, art.2, alin (3)
[4] Eduard Dăncilă, Ioan Dăncilă, Matematică Ghidul învățătorului, Editura Iulian, București, 2008, p. 8