“Dezvoltarea inteligenței emoționale prin educație rațional-emotivă și comportamentală”

Lucrarea de referință a apărut în Statele Unite ale Americii în anul 1989, cu titlul “ Thinking, Feeling, Behaving. An emotional education curriculum for children”. Autoarea, profesor doctor al Universității din Iowa de Nord, a fost coordonator al programelor de consiliere școlară. Ann Vernon a publicat numeroase cărți, iar mai mult de 30 de capitole ale acestor lucrări se referă, în principal, la consilierea copiilor și adolescenților prin aplicarea terapiei bazate pe educația rațional-emotivă și comportamentală.

Varianta apărută în limba română în anul 2006, cu sprijinul Asociației de Științe Cognitive din România (Cluj Napoca) reprezintă un excepțional ghid practic pentru profesori, psihologi sau consilieri școlari în formarea și dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale elevilor din ciclul primar. Lucrarea este structurată pe 10 capitole, 5 dintre acestea pentru clasele I-II, iar celelalte 5 pentru clasele III-IV, acestea vizând următoarele aspecte:

Acceptarea de sine;
Emoții;
Convingeri și comportamente;
Rezolvarea problemelor și luarea deciziilor;
Relațiile interpersonale.

În actualul context școlar, cele mai multe probleme cu care ne confruntăm sunt de natură socială, iar dezvoltarea inteligenței emoționale are un impact mult mai mare în construirea succesului social decât inteligența școlară. Numeroasele cercetări realizate asupra tinerilor ce manifestă tulburări de comportament au dovedit că acestora le lipsesc abilitățile de a observa și interpreta emoțiile celorlalte persoane din jurul lor.

Adaptarea la viață este scopul supraordonat pe care trebuie să îl urmărim în formarea și dezvoltarea abilităților sociale și emoționale. Aceste abilități se învață prin prisma relațiilor pe care copilul le stabilește cu persoanele importante din viața sa. Reacțiile cognitive, emoționale și comportamentale ale adulților reprezintă instrumentul prin care se structurează comportamentele și atitudinile copiilor.

În continuare, voi prezenta câteva exemple de activități realizate alături de elevii mei, activități ce au vizat un program psihoeducațional mai amplu de intervenție privind educația socio-emoțională. La capitolul Acceptarea de sine am desfășurat în cadrul orelor de dezvoltare personală activitatea “Vânătoarea de oameni” ce a avut drept obiectiv înțelegerea aspectului că fiecare dintre ei are ceva unic. Elevii au fost familiarizați cu ideea că vor porni prin clasă într-o călătorie inedită, cu scopul de a descoperi lucruri despre ceilalți. Fără să vorbească, elevii au mers prin clasă și au completat o fișă în care erau redate unele caracteristici, ca de exemplu: are ochii căprui, părul blond, este de mărime mijlocie, le lipsește un dinte. Ei trebuiau să completeze numele colegilor care se regăsesc în acele trăsături. Mai apoi, s-au adresat întrebări referitoare la alte caracteristici precum pasiuni, culoare preferată, activități neplăcute sau animale preferate. Completând numele altor colegi sau poate chiar numele propriu, copiii au descoperit că au asemănări, dar și deosebiri în raport cu ceilalți colegi. Am concluzionat ideea că a fi diferit nu ne face mai buni sau mai răi, ci doar unici.

Pentru capitolul Emoții, am aplicat de foarte multe ori jocul “Roata emoțiilor”. Pe un cerc colorat în diverse culori am atașat emoticoane ce reprezentau emoții precum frica, furia, bucuria sau tristețea. Elevii trebuiau să învârtă acel cerc, iar apoi povesteau despre situația în care au trăit emoția respectivă din dreptul lor. Obiectivul jocului este acela de percepe că emoțiile sunt absolut normale, chiar dacă unele sunt mai plăcute, iar altele neplăcute și că toate ajută la dezvoltarea noastră ca oameni.

Activitatea “Alege cum să te comporți” a fost una extrem de importantă în contextul Convingeri și comportamente. De foarte multe, elevii mei de clasă pregătitoare argumentau realizarea unui anumit comportament prin afirmația “Dănuț m-a pus să fac acel lucru!”. Am jucat împreună cu ei un joc cu roboței prin care ei trebuiau să fie, pe rând, roboți sau stăpânii roboților. Am purtat cu ei discuții despre cum s-au simțit în fiecare dintre rolurile amintite mai sus. Am concluzionat faptul că oamenii au capacitatea de a alege cum să se comporte, pot să evalueze care dintre comportamente sunt benefice pentru ei și pentru ceilalți și bineînțeles să facă alegerile potrivite.

La capitolul Rezolvarea problemelor și luarea deciziilor am exersat cu elevii principiul de cauză-efect, pornind de la situații concrete observate în comportamentul lor: de exemplu, când au avut șireturile desfăcute au căzut, când unul sau doi colegi de la masa comună au vorbit neîntrebați i-au deranjat și pe ceilalți de la masa lor, aceștia neputându-se concentra pe sarcina de lucru. Le-am reamintit acest principiu de cauză-efect de câte ori a fost o ocazie propice, mai ales în cadrul situațiilor conflictuale în care copiii au tendința de a nu observa cum propriul comportament îi afectează pe ceilalți.

În dezvoltarea capitolului Relații interpersonale, una dintre activitățile preferate desfășurate a fost denumită „Dă-mi puțină fericire”. Prin intermediul acesteia am urmărit oferirea și primirea de complimente din partea celorlalți. Am permis elevilor să se miște liberi prin clasă, să ofere și să primească pe o floare decupată din hârtie complimente din partea colegilor. Am discutat despre modul în care s-au simțit când au făcut un compliment, dar și despre modul în care s-au simțit când au primit un compliment.Am concluzionat că toate persoanele ar trebui să se simtă bine atunci când sunt valorizate pentru propria persoană și pentru lucrurile bune pe care le face, dar mai ales că fiecare are ceva de îmbunătățit la propria persoană și că greșeala este un context din care putem învăța lucruri noi.

Recomand cu mare plăcere lecturarea acestei lucrări de referință ”Dezvoltarea inteligenței emoționale prin educație rațional-emotivă și comportamentală” colegilor mei profesori, dar și părinților dornici să amelioreze relația cu copilul lor. Lucrarea este un extrem de valoroasă prin multitudinea de activități de învățare exemplificate și susținute de prezența obiectivelor și de reperele clare de desfășurare a activităților. Abilitățile sociale și emoționale se învață în contextul relațiilor de zi cu zi, a fiecărei situații, chiar dacă aceasta ni se pare nesemnificativă, prin interacțiunea directă pe care copilul o are cu noi ca și cadre didactice, cu părinții, colegii de clasă sau prietenii de joacă.