Cu drag la școală. Idei de proiecte pentru elevii din clasele primare

Evaluarea este un act absolut  necesar, prezent  în orice activitate pedagogică, și se află în relație de interacțiune funcțională cu predarea și învățarea, făcându-le mai eficiente.

Pornind de la idea că evaluarea nu presupune doar notarea unor teste de cunoștințe, care în rândul școlarilor mici generează o stare de anxietate, am aplicat cu elevii mei încă de la clasa a II-a, evaluare prin proiecte. Metoda are un puternic caracter transdisciplinar, iar la bază are, ca principiu, învățarea prin acțiune practică („learning by doing”) cu finalitate reală. Metoda proiectului prezintă și o serie de avantaje: oferă libertate copiilor de a-și exprima propriile opinii, dezvoltă încrederea în sine, formează la elevi deprinderi de analiză și sinteză, dezvoltă spiritul critic și autocritic, elevii sunt puși în postura de a învăța singuri.

Pentru început am abordat proiecte de amploare redusă, pe care le-am realizat împreună cu elevii mei, în clasă. Un exemplu de proiect este „Familia mea”, care a constat în realizarea unui produs, și anume o cărticică, în care au strâns fotografii cu membrii familiei, fotografii despre diferite evenimente importante din familie. Fiecare imagine era însoțită de explicații, iar la final am alcătuit câteva probleme despre familie. Alcătuirea de probleme despre membrii familiei  a fost surprinzătoare pentru unii copii știind că proiectul era o finalitate a temei „Familia mea” discutată la în special la Comunicare în limba română. Le-am explicat că disciplinele nu au granițe, apoi le-am amintit că am discutat despre familie și la Matematică și explorarea mediului, atunci când am studiat viața plantelor și animalelor. Astfel au înțeles elevii mei că, deși au în orar discipline denumite diferit, activitățile sunt integrate, transdisciplinare și  nu ne limităm discuțiile în funcția de ora din program.

Am descoperit cu plăcere că ideea de proiect a stârnit interesul familiilor copiilor, în special când finalitatea a fost realizarea unui produs, ca de exemplu, o machetă („Ferma animalelor”) sau a unui obiect („Omul de zăpadă” – confecționat din pahare de plastic sau din șosete umplute cu orez). Implicarea și sprijinul familiei este de apreciat, de bun augur, pentru că oferă încredere copilului, iar acesta lucrează cu mai mult interes împreună cu mama sau tata, pentru că vede în  părinte un partener, un coechipier, un mentor. Atunci când produsul realizat în cadrul unui proiect de creație vine cu o notă de originalitate, creativitate, și elevul este apreciat de către colegii de clasă, de către profesori, dar și de colegii din întreaga școală, acest lucru contribuie la creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii și oferă premisele succesului școlar.

Sunt bucuroasă că, deși elevii mei sunt doar în clasa a II-a, s-au familiarizat cu ideea de proiect sub diversele sale forme și o bună parte dintre ei au înțeles că scopul lor este de a le oferi prilejul să citească mai mult despre o temă anume, să descopere anumite lucruri pe care apoi să le împărtășească colegilor și apoi să realizeze un produs propriu, care poartă amprenta personalității lor. Dorința, uneori greu de stăpânit, nerăbdarea cu care vor să-și prezinte proiectele în fața colegilor este o dovadă că ei sunt mândri de produsul lor și că doresc să-l facă cunoscut, să fie expus pentru a primi aprecierea colegilor și bineînțeles a învățătorului. Astfel observ cu bucurie cum își dezvoltă competențele, cum performează, cum progresează de la o lună la alta, cum crește nivelul competițional în mod natural, fără a li se impune un anumit standard.

Unul dintre proiectele lucrate de elevii mei intitulat „Călătorie pe ape” (temă inspirată din conținuturile studiate la MEM- Delta Dunării și Marea Neagră) a fost stucturat pe 3 secțiuni: info, desen  și creație.  Această structură a oferit posibilitatea fiecărui copil să exceleze în funcție de abilitățile proprii, pentru că unii sunt pasionați de științele naturii și aceștia vor căuta cu plăcere informații noi despre care nu s-a discutat în clasă, alții înzestrați cu talent artistic vor realiza cu mult entuziasm desenele, colajele sau picturile, iar o altă categorie de copii va considera o provocare crearea unui text în care să-și imagineze cum ar arăta hotelul propriu la care i-ar invita pe colegii de școală într-o tabără pe litoralul Marii Negre sau o călătorie în Delta Dunării.

Călătoria pe ape a fost marcată și prin realizarea unui alt produs, de data aceasta colectiv, în care ne-am cultivat măiestria și dibăcia de a îndoi hârtia prin tehnica origami obținând bărcuțe, lebede și pești ( o provocare deloc ușoară ), am exersat tehnica picturii acoperind suprafețe mai mari decât foaia obișnuită de bloc de desen, dar și tehnica mototolirii hărtiei. Toate acestea ne-au ajutat să obținem un frumos tablou de dimensiunea 70 X 100 cm, pe care l-am expus în apropierea clasei, pentru a-l admira  de fiecare dată când trecem pe lângă el și pentru a fi sursă de inspirație altor copii care sunt interesați.

În câteva rânduri am sintetizat o parte din munca mea cu elevii, o parte din viața mea, o fărâmă din sufletul meu hrănit zilnic de zâmbetele copiilor, privirile, mângâierile lor, de vorbele și gesturile calde, pline de dragoste, care mă alimentează cu energie în această cursă a vieții.