Efectele muzicii clasice asupra dezvoltării copiilor

Este important să oferim copiilor posibilititea de a asculta muzică clasică? Răspunsul meu este cu siguranță da.

Pentru a argumenta, voi face apel la un studiu al Institutului Educatiei din Londra (Institute of Education  – IOE). Potrivit acestuia, copiii care ascultă muzică clasică în primii ani de viață vor fi, mai târziu, deschiși față de orice tip de muzică (jazz, folk, rock and roll, pop…). Profesorul Sue Hallam a condus un proiect (“Apollo Music Projects”), prin care le-a oferit copiilor din mai multe școli, care altfel nu ar fi avut această oportunitate, posibilitatea de a asculta muzică clasică. Astfel, copii au ascultat lucrări de Beethoven, Haydn, Mozart, Ravel, Shostakovich si Mendelssohn. Concluziile proiectului au arătat faptul că acești copii au avut parte, în urma proiectului, de o serie de beneficii precum creșterea puterii de concentrare și a capacității de memorare, dar au devenit și mai disciplinați în comparație cu ceilalți.

Din păcate însă, copiii au adesea prejudecăți față de muzica clasică. Mai ales cei de 11-12 ani, care părăsesc ciclu primar și intră în ciclul gimnazial. M-am întrebat de ce oare? Am găsit această întrebare și într-o conferință TED  a pianistei Daria van den Bercken, care explica de ce merge cu pianul în cele mai nonconformiste locuri, inclusiv în stradă: pentru ca a simțit aceeași aversiune a copiilor, dar și a adulților, față de muzica clasică și a vrut să le ofere posibilitatea audierii unor lucrări muzicale clasice foarte frumoase. Reacțiile au fost foarte interesante, din zona uimirii urmate de bucurie.

Mi-a plăcut foarte mult și ceea ce am găsit într-un articol al prof. dr. Iamandescu:”Nu e valabilă ideea că-ți trebuie neapărat o educație muzicală. O educație muzicală favorizează un contact mai ușor cu această muzică, dar oamenii care sunt inteligenți apreciază un astfel de gen indiferent de cultura lor muzicală.”

Când acum câteva zile am auzit un copil spunându-mi drept în față că lui nu îi place muzica clasică, l-am întrebat care anume este piesa pe care a ascultat-o și nu i-a placut. Nu a știut să îmi răspundă. Era poate o frază șablon pe care a preluat-o de la altcineva sau poate chiar a auzit la un moment dat o piesă clasică care i s-a părut complicată și de neînțeles. Poate de aici a apărut eticheta pe care a lipit-o pe sertarul cu “muzica clasică”. M-am gândit atunci că este păcat că se întâmplă acest lucru, având în vedere doar ideea că, dacă ne uităm numai desenele animate Disney, regăsim aici atât de multe fragmente din lucrări clasice de Liszt, Bach, Chopin, Grieg, Ceaikovski, încât chiar și așa, un copil ar putea să își formeze un bagaj muzical important.

Am făcut acest experiment cu mulți copii, arătându-le desenele animate cu muzica clasică pe fundal și explicându-le cine a scris și cum se numesc aceste fragmente muzicale. Au fost plăcut surprinși să constate că recunoșteau deja, auditiv, o mulțime de fragmente din lucrări celebre.

Așa că nu este nevoie să faceți un efort de a merge la un concert, puteți să urmăriți câteva desene animate alături de copii și să vă bucurați de emoțiile pe care muzica clasică le transmite alături de minunatele imagini ale lui Disney.  Puteți începe cu “Fantezia”, “Looney Tunes – Pigs in a Polka 1943”, „Mickey Mouse & Friends – The Band Concert (1935)”, „Mickey Mouse: Symphony Hour”, „Bugs Bunny Franz Liszt”, „Woody Woodpecker Andy Panda play Frederic Chopin Musical Moments”.

Și dacă muzica v-a plăcut, mergeți și la Filarmonica București sau Sala Radio.