Eficiența jocului didactic în activitatea educativă

În procesul instructiv-educativ, un rol important îl are metoda de predare-învățare. Ori de câte ori profesorul își propune o acțiune instructivă, emite o ipoteză didactică în legătură cu alternativa metodică ce se presupune a fi cea mai optimă.

O importanță deosebită în alegerea metodelor o are stabilirea clară a obiectivelor, așteptările pe care dascălul le are de la cei instruiți la sfârșitul activității instructiv-educative.  În mâna profesorului, metoda devine un instrument de realizare a actului pedagogic. Aplicând o metodă sau alta, fiecare dintre noi, dascălii, întindem o punte de legătură între noi, elevii noștri și ceea ce trebuie să învețe aceștia.

Îmbinarea într-o perfectă armonie și într-un mod cât mai eficient a metodelor, rămâne deci, una dintre sarcinile importante ale profesorului, astfel încât, rezultatele să fie mai mult decât mulțumitoare.

Mă voi opri asupra unei metode extrem de eficiente în procesul instructiv la clasele primare și anume jocul didactic. Am ales această metodă, făcând o simplă asociere între copilărie și activitatea de bază din această perioadă – joaca.

Utilizat cu dibăcie, jocul didactic dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecție, sporind interesul acestuia pentru studiu.

Această metodă este una dintre căile cele mai eficiente de învățare pentru că:

• Elevul se mobilizează mai ușor atunci când este vorba despre joc;
• Pe fondul bucuriei provocate de joc, cunoștințele, priceperile și deprinderile au șanse să se fixeze mai ușor și cu mai multă trăinicie;
• Este un factor motivațional al învățării active;
• Are rol terapeutic, generator de preocupări și izvor de satisfacții, realizând devierea stresului și încordării de care dau dovană unii elevi în timpul activității de învățare prin canalizarea energiei spre activități tonice, atractive.

Eficiența jocului didactic depinde de modul în care fiecare dintre noi reușim să realizăm o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de modul în care folosim cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, explicații, răspunsuri, indicații.

Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare deoarece, în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la consolidarea cunoștințelor, exersarea deprinderilor și valorificarea lor creatoare.

Jocul didactic antrenează copilul în stimularea și exercitarea vorbirii, se formează și se fixează vocabularul, se corectează pronunția, se formează noțiuni.

Cel mai important aspect al jocului este acela că îi face pe elevi să conștientizeze faptul că sunt într-o situație de învățare, iar acest aspect presupune maximă seriozitate. Altfel, totul va fi perceput ca un amuzament, ca o distracție, fără a se finaliza sarcinile propuse și fără a se atinge obiectivele stabilite.

Rolul învățătorului este foarte important în reușita jocului. Înainte de începerea jocului se realizează explicarea modului în care va decurge acesta, specificul situației de joc alese, se vor stabili echipele și eventual, conducătorii. Învățătorul explică foarte clar sarcinile didactice specifice și regulile de joc, materialele utilizate și durata jocului.

În derularea jocului, fiecare dintre noi urmărește cu mare atenție ca elevii să nu se îndepărteze de tema jocului, stimulează și ajută copiii la rezolvarea sarcinilor, fără a furniza informații pe care aceștia trebuie să le descopere.

Orice joc se finalizează printr-o analiză clară a modului în care s-a desfășurat și a rezultatelor la care s-a ajuns.

Spectrul de utilizare a acestei metode este unul extrem de generos, educând în mare măsură atenția, capacitățile fizice și intelectuale, perseverența, spiritul de echipă, de ordine, promptitudinea, conduita.