Am un elev cu ADHD. Cum pot să îl ajut
Deficitul de atenție și hiperactivitate este una dintre cele mai intânlite tulburări care apar în copilărie. Copii cu ADHD prezintă deteriorarea unei multitudini de comportamente, acasă, la școala și în relaționarea cu colegii. Netratată, aceasta tulburare poate avea efecte adverse pe termen lung, atât în adolescență cât și în viața adultă.
Principalele caracteristici ale ADHD sunt neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea, care apar în timpul copilăriei. Deoarece multe dintre ele se pot întâlni și la copiii normali, dar la un nivel mult mai scăzut, este necesară o examinare aprofundată făcută de un specialist.
Simpromele ADHD apar în decursul a mai multe luni, în diferite comportamente, depinzând de situația dată în care copilul este pus să se autocontroleze. Unui copil care „nu poate sta locului” sau este neatent, i se atrage atenția la școală permanent, pe când un copil care visează cu ochiii deschiși este adesea trecut cu vederea.
Un copil impulsiv care acționează înainte să gândească este considerat „o problemă disciplinară”, pe când un copil care este pasiv sau leneș este considerat un copil nemotivat, însă ambele cazuri sunt diferite tipuri de ADHD.
Orice copil are momente de neliniște, acționează uneori fără să gândească sau visează câteodată cu ochii deschiși. Când hiperactivitatea, atenția deficitară, concentrarea slabă sau impulsivitatea unui copil încep să afecteze performanțele școlare, relațiile cu alți copii sau comportamentul acasă, copilul poate deveni suspect de ADHD.
Deoarece simptomele variează de la o situație la alta ADHD-ul este greu de diagnosticat. După recenta versiune a DSM IV-TR, există trei paternuri comportamentale care indică ADHD-ul. Persoanele cu ADHD pot să prezinte mai mult semne de neatenție permanentă. Ele pot avea un patern de hiperactivitate și impulsivitate mai pronunțat decât al altor persoane de vârsta lor sau pot să prezinte toate trei tipurile de comportament. Aceasta înseamnă că există trei subtipuri de ADHD recunoscute de profesioniști:
- Tipul predominant hiperactiv-impulsiv (care nu arată o neatenție semnificativă);
- Tipul predominant neatent (care nu arată un comportament hiperactiv impulsiv predominant cunoscut și sub numele de ADD)
- Tipul combinat (care îmbină cele două tipuri).
- Tipul hiperactiv- impulsiv
Copiii hiperactivi par întotdeauna „pe picior de plecare”, într-o mișcare continuă. Ating și se joacă cu orice din jurul lor sau vorbesc neîntrerupt. Să stea cuminte la masă, sau în timpul orelor de școală, ori să asculte o poveste este o sarcină prea grea pentru el. Se fâțâie pe scaune sau se mișcă prin cameră. Își balansează picioarele, ating orice, sau bat cu creionul în masă.
Copii impulsivi par întotdeauna că nu își pot suprima reacțiile imediate sau nu gândesc înainte să acționeze. Deseori se trezesc comentând nepotrivit, nu își ascund emoțiile și acționează fără a se gândi la consecințele de mai târziu. Impulsivitatea le îngreunează așteptarea unor lucruri sau a rînduli la joc. Deseori iau lucrurile altor copii sau îi lovesc când aceștia ripostează.
Unele simptome de hiperactivitate impulsivă sunt:
- O neliniște permanentă, deseori mișcând din mâini și din picioare, fâțâindu-se pe scaun.
- Alergă, se cațără, iese din bancă atunci când situația cere un comportament de liniște de liniște și așteptare.
- Raspunde înainte ca întrebarea să fie pusă până la sfârșit.
- Are probleme cu așteptarea la rând.
- Neatenția
Copii neatenți au mari probleme să se concentreze asupra unui singur lucru și se plictisesc după câteva minute de o sarcină. Dacă fac ceva care le face plăcere nu au nici o problemă cu atenția, dar nu se pot concentra deliberat, conștiincios în a rezolva o sarcină sau în a învăța ceva nou. Temele pentru acasă sunt foarte dificile pentru acești copii. Uită să își noteze temele sau le lasă la școală. Își uită cărțile la școală și aduc de acasă altele decât trebuie, iar dacă tema este terminată, e plină de greșeli și ștersături.
Copiii diagnosticați cu această formă de ADHD sunt rareori impulsivi sau hiperactivi, dar totuși au probleme cu atenția. Aparent visează cu ochii deschiși, sunt cu capul în nori, ușor confuzi, se mișcă încet și sunt letargici. Au dificultăți de a înmagazina informații rapid și clar ca ceilalți copii. Când profesorul dă instrucțiuni orale sau scrise, un astfel de copil înțelege cu greu ceea ce i s-a cerut să facă și de aceea face greșeli.
Deși acest copil stă liniștit și se face că lucrează, totuși nu este total atent și nu a înțeles în totalitate instrucțiunile. Acești copii nu prezintă probleme semnificative de impulsivitate sau hiperactivitate la clasă, în școală sau acasă. Se înțeleg mai bine cu alți copii care prezintă tipul de impulsivitate și hiperactivitate ADHD și nu au probleme sociale prezente la tipul combinat de ADHD. Problemele lor sunt legate de neatenție trecută cu vederea. Și totuși au nevoie de ajutor la fel ca și ceilalți copii cu alte tipuri de ADHD care provoacă probleme mai evidente în clasă.
Copilul cu ADHD și școala
Școala este mediul în care copiii învață abilitățile sociale. Aici își pot dezvolta sentimentul că aparțin unui grup. Stima de sine a unui elev crește atunci când se simte conectat cu profesorul și cu colegii. Profesorul are rolul de a-l ajuta să împartă, îl învață reciprocitatea, îi recunoaște rolul în grup. Copiii pot simți că fac parte din familie sau clasă, dar nu că au un rol important.
În fața unui comportament dificil, reacția tipică a profesorilor și părinților este pedeapsa, atenția negativă (se acorda importanță mare cand greșește, face ceva rău, se poartă neadecvat), izolarea de colegi sau alți copii, iar cel vizat se simte și mai descurajat și izolat. Profesorii ar trebui să-i încurajeze pe acești copii să contribuie în clasa și să-i implice în proiecte. Astfel, acești copii ajung să învețe importanța efortului de grup, să învețe să își gestioneze timpul și își însușesc abilități organizaționale.
Odată copilul diagnosticat cu ADHD, învățatorii și profesorii vor juca un rol important în creerea unor condiții optime pentru desfășurarea activității acesui copil în activitatea globală instructiv – educativă.
În tratarea copilului cu ADHD la clasă, învățătorul trebuie să înceapă cu observarea copilului în mediul său (acasă sau la școală), să-l încurajeze să nu mai acționeze conform impulsurilor sale, insă cel mai important este ca, elevul cu ADHD să nu simta ca este tratat diferențiat față de ceilalți copii.
Este foarte important ca învățatorul să cunoască tipul de ADHD cu care se confruntă copilul și specificațiile acestuia pentru a putea aborda cea mai potrivită metodă de a-l ajuta. Este important ca atât învătatorul, cât și parinții copilului să fie conștienți de faptul că, ameliorarea comportamentului copilului nu este vizibilă imediat, ci include o perioadă îndelungată de timp ce presupune o colaborare eficientă între invațător- psiholog- medic pediatru și părinți.
Mai joi, enumerăm o serie de pași pe care fiecare învățător ar trebui să îi urmeze în relaționarea la clasă cu un astfel de elev:
- să stabilească un climat armonios, calm, să impună în clasă reguli clare și o rutină a clasei;
- se stabilească regulile clasei – acestea trebuie să fie clare și concise;
- cerințele complexe de la clasă trebuie fragmentate în așa fel încât să poată să fie urmărite pas cu pas;
- copilul trebuie sa aibă un carnet de notițe unde să își noteze temele, iar acest lucru trebuie să fie învățat și urmărit de învățător;
- învățătorul să fixeze un orar pe banca elevului pentru ca acesta să aibă o evidență clară a orelor și sarcinilor;
- să așeze copilul departe de obiectele care îi pot distrage atenția și lângă colegi care îi pot servi drept model pozitiv;
- să stabilească un cod secret cu elevul cu ADHD pe care să-l folosească pentru a-i aminti când el/ea nu este atent;
- să explice elevului ce trebuie să facă ca să evite consecințele negative;
- să răsplătească orice semnal comportamental pozitiv imediat și constant;
- să transmită consecințele negative fară să apeleze la emoții și explicatii lungi.
Bibliografie
http://ro.scips.eu/disabilities/adhdadd.html
http://www.nimh.nih.gov/health/topics/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/index.shtml