Elevi vizuali, elevi auditivi, elevi tactili și elevi chinestezici

Vorbeam, de curând, despre sensibilitatea de adaptare a copiilor în funcție de factorii exteriori, de mediu social – apropiindu-ne tematic de expunerea anterioară – și ar fi necesară, spre completare, expunerea câtorva dintre caracteristicile distinctive ale copiilor, de care trebuie să ținem seama atât în calitate de profesori, cât și în calitate de părinți.

Ne vom exprima, în acest articol, preponderent cu referire la calitatea de elevi și îi vom împărți în câteva categorii receptive: elevi vizuali, elevi auditivi, elevi tactili și elevi chinestezici.

Dacă vom vorbi despre modul în care elevii receptează informațiile, vom putea observa cum acest fenomen se întâmplă în funcție de categoria în care se încadrează mai bine copiii; elevii vizuali vor avea un confort sporit de receptare a informațiilor  atunci când le vor fi prezentate materiale vizuale, sau vor putea urmări informații în direct, elevii auditivi vor prefera să citească cu glas tare, să audă, să vorbească, să discute, procesând gândurile cu glas tare, tactilii se bazează pe percepțiile fizice, pe folosirea mâinilor, a degetelor, pe pipăit, pe senzații iar chinestezicii folosesc explorarea, acționarea mușchilor motori și participarea la/sau inițierea activităților de mișcare.

Diferențele receptive caracteristice diferitelor categorii sunt foarte interesant de observat când vine vorba despre mișcarea ochilor.

Vizualii au nevoie de contact vizual cu vorbitorul, îl oferă și îl cer. Auditivii au tendința de a privi în stânga și în dreapta chipului, stabilind contacte vizuale cu receptorul, mai rare decât vizualii. Tactilii sunt buni ascultători, iar după au descifrat expresiile vizuale și limbajul corpului, tind să privească în jos sau în gol, atitudine ce îi ajută la procesarea informației la nivel emoțional. Chinestezicii au nevoie să sesizeze modul în care acționează persoana în ansamblul său, care îi sunt mișcările și stabilesc un contact vizual redus, în felul acesta conectând învățarea cu mișcarea.

Foarte interesante sunt modalitățile de receptare-redare în cazul vorbirii: dacă vizualii sunt tentați să descrie culoarea, forma, să se orienteze înspre rapoarte de mărime, auditivii preferă să descrie efectele sonore, reproduc foarte exact ceea ce s-a spus și rețin tonalități, voci și zgomote de fundal; tactilii percep senzațiile fizice, mișcările mâinilor, iar chinestezicii își însoțesc mișcările corpului de verbe de mișcare – „a face”, „a obține”.

În privința memoriei, putem intui cum vizualii rețin foarte ușor detalii legate de ambient, de elementele de formă ale unui text, auditivii au o memorie bună pentru dialog, pentru sonorități muzicale, tactilii sunt receptivi mnemotehnic la nivelul senzațiilor fizice, în special în legătură cu gestica mâinilor, iar chinestezicii au o foarte bună memorie a mișcărilor.

O bună cunoaștere a trăsăturilor de receptare ale copiilor, dar și conștientizarea alor noastre ne ajută să ne adaptam cu mai mare folos la procesul subtil de înțelegere evolutivă a lumii. Copiii sunt strălucitori, sunt unici, sunt fascinanți în tabloul constelației psihologice a lumii, iar misiunea noastră este aceea de a ne adapta la termenii lor de integrare adaptativă  la subtilele percepții personale ale simbolurilor, limbajelor și experiențelor lumii din care facem  parte cu toții.