Elevii, parteneri ai profesorului în actul educațional

În literatura de specialitate există nenumărate accepțiuni ale conceptului de abordare diferențiată a procesului de educație (unele din spațiul francez, canadian sau american) precum: “pedagogia diferenței”, „diferențiere în învățare”, „diferențiere pedagogică”, „ individualizare” sau „diversificare”. Toate fac referire însă la o realitate educațională prin care întregul proces instructiv-educativ este adaptat particularităților individuale ale elevilor, nevoilor specifice ale acestora într-o anumită etapă de dezvoltare a personalității .

Până să lucrez în sistemul privat de învățământ, credeam că acest termen este doar un deziderat al școlilor particulare care îl folosesc drept strategie de marketing însă experiența dobândită în cadrul acestui sistem educațional mi-a oferit contextul propice pentru a-mi dezvolta convingerea conform căreia abordarea individualizată a învățării reprezintă, cu adevărat, înțelegerea misiunii de a fi dascăl. Aceasta se exprimă printr-o atitudine permanent manifestată,  de responsabilitate profesională,  prin care profesorul își consideră elevii drept parteneri în actul educațional, alături de care, zi de zi, construiește lucruri minunate.

Aspectele  praxiologice care ghidează abordarea diversificată a învățării sunt acelea care urmăresc dezvoltarea de competențe și atitudini individuale ale elevilor, care stimulează învățarea prin cooperare, pornind de la premisa că fiecare individ este unic și valoros în felul său, dar și de la cunoașterea celor opt tipuri de inteligență originale, descrise de psihologul Howard Gardner în cartea „Frames of Mind: The Theory of Multiple Inteligences” (1993): inteligența verbală sau lingvistică, inteligența logică sau matematică, cea vizuală sau spațială, corporală sau kinestezică, inteligența muzicală sau ritmică, inteligența interpersonală, cea intrapersonală sau cea naturalistă. Rolul profesorului este acela de a facilita înțelegerea elevilor prin formularea de opțiuni și păreri proprii asupra unor aspecte, de a fi atent la interesele elevilor cu privire la conținuturile  abordate, de a-i pune pe elevi în situația acceptării de ideologii sau puncte de vedere diferite. Rolul elevilor în cadrul abordării diferențiate este acela de a adresa întrebări cu privire la conținuturile învățării, de a-și exprima păreri sau de a prezenta argumente referitoare la diverse situații conceptuale, de a colabora în găsirea de soluții pentru diversele probleme.

Veți regăsi în cele ce urmează  câteva principii după care îmi ghizez întregul demers educativ, astfel încât fiecare elev să se simtă important, parte integrantă a procesului de învățare, cu o atitudine proactivă și motivat să descopere lucruri noi:

  • Stimularea creativității și originalității elevilor atât în cadrul activităților de comunicare în limba română, matematică și explorarea mediului, cât și în domeniul artelor vizuale și abilităților practice;
  • Adaptarea materialelor didactice la stilurile diferite de învățare ale elevilor: vizual, auditiv sau kinestezic;
  • Valorificarea experiențelor de viață ale copiilor prin prezentarea de filmulețe sau fotografii surprinse de aceștia în vacanțe, alături de părinții lor; elevii surprind aspecte cu privire la culturi și civilizații diferite, se familiarizează mai ușor cu obiceiuri și tradiții ale altor popoare;
  • Respectarea ritmului individual al fiecărui elev, dar mai ales sublinierea în fața celorlalți copii a diferențelor personale;
  • Stimularea spiritului de echipă;
  • Încurajarea fiecărui elev să aibă încredere în forțele proprii;
  • Compararea și valorizarea se realizează în comparație cu el însuși;
  • Oferirea contextelor diverse prin care elevii își pot alege activitățile preferate;
  • Acordarea de feed-back care să urmărească efortul depus în obținerea unei performanțe, nu doar rezultatul.

Beneficiile lucrului diferențiat cu elevii  în procesul de învățare sunt nenumărate atât pentru cadrul didactic, cât și pentru elevi și părinți. Activitatea profesorului este din ce în ce mai eficientă, iar timpul acordat programelor de recuperare este, uneori, inexistent. Elevii sunt motivați să reușească  și devin ușor o echipă închegată. Cât despre părinți nu putem spune decât că fericirea copiilor lor este cel mai important obiectiv.

Personal, consider că răsplata unei munci bine realizate se măsoară la finalul unei zile în zâmbete și îmbrățișări din partea elevilor mei.