Cum să le dai elevilor tăi încrederea că pot învăța matematică
În acord cu toate studiile existente în prezent, faptul că omul aduce întreaga sa viață emoțională în fiecare context social în care se află nu mai poate fi ignorat. De aceea, dezvoltarea socială și emoțională este unul dintre principalele elemente ale stării de bine a copiilor și este una dintre premisele succesului școlar. Cu toate acestea, în România nu există încă un program educațional specific adresat elevilor pentru domeniul dezvoltării sociale și emoționale, care să se bazeze pe principii validate științific din psihologia clinică a dezvoltării copilului. Conținuturile care există în acest sens nu sunt sistematic reunite în programe comprehensive și nu se bazează pe rezultate științifice, fiind adesea simple combinații de proceduri selectate pe baza unor intuiții și experiențe mai mult sau mai puțin limitative. La aceasta se adaugă și faptul că nu există rețete prin care să se dezvolte abilitățile emoționale ale elevilor.
Astfel, rămâne la latitudinea fiecărui profesorul să contribuie la dezvoltarea socio-emoțională a elevilor săi.
De pildă, se pune întrebarea ce îl îndeamnă pe elev să învețe matematica? Această întrebare trebuie să și-o pună fiecare profesor de matematică, întrucât fără o motivație adecvată, elevul nu va depune niciun fel de efort intelectual sau fizic. Reușita la matematică depinde de existența unor motive suficient de puternice, care să-l orienteze pe elev spre asimilarea matematicii și să-l susțină în învingerea dificultăților apărute în calea desfășurării acestei activități. Profesorul caută să cunoască motivele care – împreună cu aptitudinile, temperamentul, caracterul etc. – contribuie la determinarea conduitei și a reușitei sau nereușitei elevului, pentru a-l înțelege pe elev și pentru a-i acorda sprijinul necesar.
Perspectiva motivațională din care învață elevii este decisivă pentru eficiența învățării matematicii: ei trebuie să vadă nu ceva mult și greu de asimilat și care poate declanșa teama de a nu putea, teama de insucces sau senzația de incapacitate, ci să își autostimuleze permanent încrederea în sine cu ideea că pot și trebuie să reușească. Cea mai inteligentă cale de a reuși este condiționarea pozitivă a elevilor în raport cu conținuturile de învățare. În acest sens, profesorul poate aplica diverse metode și tehnici eficiente:
– folosirea autoevaluării la sfârșitul lecției, pentru a da elevului ocazia să reflecteze asupra propriei activități și pentru a-i oferi posibilitatea să conștientizeze motivele învățării, emoțiile, progresele cognitive și sarcinile;
– aplicarea inter-evaluării pentru sarcinile scrise, care are rolul de a îi învăța pe elevi cum să primească și critici, fără a se supăra sau înfuria, dar și cum să ofere atât laude, cât și critici constructive;
– crearea situațiilor de predare în care elevul trăiește sentimentul succesului, care va deveni factor motivațional;
– utilizarea competițiilor moderate, a întrecerilor ca situații didactice motivogene. Pentru ca acest tip de competiții să își atingă scopul, sunt importante câteva precizări: este bine ca elevii să fie împărțiți în grupuri mici, ai căror membri să fie schimbați periodic, pentru ca elevii mai familiarizați cu informația să fie coechipieri celor cu mai puține cunoștințe; fiecare elev ajunge astfel să facă parte atât dintr-o echipă câștigătoare, cât și din una necâștigătoare. Importante sunt, în timpul acestor competiții, crearea și menținerea unei atmosfere plăcute, care să încurajeze implicarea fiecăruia și cooperarea și nu crearea unui mediu concurențial.
Beneficiile învățării socio-emoționale se resimt la nivelul atitudinii elevilor (elevii manifestă implicare și angajament, atitudini pozitive față de școală, motivație ridicată pentru continuarea studiilor, înțelegerea consecințelor propriului comportament, respect și încredere față de profesori), la nivel comportamental (elevii se implică mai frecvent în sprijinirea celorlalți și mai puțin în acte agresive sau în consumul de substanțe, absentează mai puțin), dar și la nivelul performanțelor școlare (mai ales în domeniul științelor socio-umane, al artelor și al matematicii, abilități ridicate de rezolvare a problemelor și de raționament non-verbal).