Excursiile și taberele școlare – cele mai durabile lecții pentru viață
Ideea de a vorbi despre excursii și tabere școlare, ca modalități neinstituționalizate de realizare a educației, mi-a venit revăzând fotografii de la ultima tabără petrecută alături de o parte dintre elevii și colegii mei de la Școala Genesis, dar și pentru că am ca obiectiv în următoarea perioadă organizarea unei tabere școlare într-un cadru natural deosebit – Stațiunea Durău.
Frumusețea ținutului Moldovei, istoria și tradițiile specifice fac din concediul, excursia sau tabăra programată o adevărată reușită, lăsându-ți plăcuta dorință de a te reîntoarce.
Cu bucurie în suflet și atrasă fiind de ținuturile moldovenești, în care am rădăcini, am participat anul trecut într-o excursie –circuit: București- Buzău- Focșani- Iași- Piatra-Neamț- Lacul Roșu-Brașov- București, în care i-am dirijat pe copii să descopere fenomene naturale (precum cel observat la Vulcanii Noroioși, de la Pâclele Mari, din județul Buzău, unde copiii au aflat că vulcanii noroioși sunt niște formațiuni create de gazele naturale care scot la suprafață nămolul format din apă amestecată cu argilă), forme de relief diferite (am pornit de la zona de câmpie, iar pe măsură ce înaintam creștea și altitudinea, astfel că în zona Focșani-Iași am putut observa dealurile care ascund o parte din bogățiile țării noastre: petrol, gaze naturale, pomi fructiferi, viță-de-vie), râuri și lacuri din această regiune (râurile Putna, Milcov, Trotuș, Bistrița- afluenți ai Siretului, dar și Lacul Roșu, lac de baraj natural). Astfel, excursia noastră s-a transformat într-o serie de lecții interactive despre geografie, istorie, literatură, lecții așa cum și-ar dori elevii zi de zi, în natură, descoperind dirijați locuri, fapte, personalități, lecții în care gradul de reținere al informațiilor este foarte mare pentru că sunt implicate toate simțurile: văz, auz, gust, miros, pipăit. În plus, aflându-se în mișcare, sângele circulă mult mai bine, iar creierul copiilor procesează la un nivel superior cele auzite și văzute.
Captivant a fost momentul când copiii au vizitat Mausoleul de la Mărășești, una dintre cele mai impunătoare construcții de acest fel din Europa, un monument înălțat „Întru slava eroilor neamului”, cum stă scris pe frontispiciul acestuia, dedicat eroilor Primului Război Mondial. După observarea criptelor în care se odihnesc strămoșii noștri, copiii au fost încântați să descopere în Muzeul armelor costume militare, arme și armament din dotarea armatei române din acea perioadă, care a dovedit lumii că „pe aici nu se trece”, prin eroismul și devotamentul unor români precum Ecaterina Teodoroiu sau generalul Eremia Grigorescu.
Păstrând cu noi aerul istoriei, a fost ușor să-i purtăm pe copii cu povestirea noastră la mijlocul secolului al XIX-lea, când Alexandru Ioan Cuza a împlinit un vis al românilor, realizând Unirea Principatelor Române. Am avut prilejul să trecem pe lângă râil Milcov, simbolul Unirii, pe care Vasile Alecsandri, în poezia „Hora Unirii” îl vrea „secat dintr-o sorbire”, într-o zi de sărbătoare în care moldoveanul și munteanul joacă „hora frățească, pe câmpia românească”.
Pentru că e știut lucru că excursiile sunt un bun prilej de relaxare, de bucurie, de armonizare a relațiilor dintre copii, de dezvoltare a deprinderilor de a se comporta dezirabil într-un mediu diferit, am profitat din plin atunci când am ajuns la Parcul Copou, din Iași, unde copiii au zburdat, au făcut fotografii, au jucat diferite jocuri, apoi au făcut cunoștință cu Teiul lui Eminescu, despre care au aflat că are o vârstă de aproximativ 500 de ani și că reprezintă locul unde marele poet se întâlnea cu cea care a fost iubita și totodată muza lui, Veronica Micle, sau cu bunul său prieten, Ion Creangă. În fața teiului se înălța măreț bustul lui Eminescu, scăldat de razele soarelui de primăvară, în fața căruia ne-am oprit și ne-am reamintit o parte dintre versurile celui care a fost denumit „titanul poeziei românești”.
Pe nesimțite și cu pași zglobii am trecut de la lecția de literatură, la fascinanta lume a plantelor, odată cu incursiunea în Grădina Botanică din Iași, cea mai veche grădină botanică din România. Curiozitatea specifică copiilor și interesul nemărginit pentru mediul înconjurător au născut în mintea lor zeci de întrebări despre diferitele specii de plante întâlnite atât în sere, cât și în spațiul natural. A fost un bun prilej pentru copii de a afla că serele sunt medii artificiale de viață, create de om pentru a proteja anumite specii de plante amenințate cu dispariția sau pentru a putea admira specii de plante din alte zone ale lumii. Pe lângă informațiile despre flora și vegetația lumii descoperite atât prin citirea plăcuțelor ce se regăsesc în Gradina Botanică, dar și din informațiile oferite de specialiștii care îngrijeau grădina, copiii au deprins reguli de comportament, respectul pentru natură, dar și atitudini și convingeri sociale și morale.
Pentru că în orașul Iași respiri un aer care îți inundă inima și creierul de artă, de frumos, de cultură, incursiunea noastră a continuat la Bojdeuca lui Creangă, unde copiii au aflat din cuvântul unui muzeograf, în dulcele grai moldovenesc, mai multe lucruri despre povestitorul care a fost și teolog, învățător, autor de manuale, politician. Acest tablou a fost completat de imaginea impunătoare a Palatului Culturii din Iași, aflat în renovare în momentul excursiei noastre, dar și de prestanța primei universități moderne din România, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, care a trezit în mine fiorii vieții de student și amintirea anilor primei tinereți.
Periplul prin zona Moldovei a culminat cu oprirea în orașul Piatra-Neamț, denumit „perla Moldovei”, protejat așa cum se cuvine în cazul un perle veritabile, de culmile muntoase Cozla, Pietricica, Cernegura, Cârlomanu și Bâtca Doamnei, un oraș care poartă amprenta lui Ștefan cel Mare și Sfânt, care a construit în mijlocul citadelei Curtea Domnească, Biserica „Sf. Ioan” și Turnul-clopotniță, pe care cu drag le-am revăzut și le-am prezentat copiilor. Am mai vizitat în Piatra-Neamț Muzeul de Științe ale Naturii și am promis copiilor că vom reveni în aceste locuri ca să privim de la înălțime frumusețea orașului printr-o plimbare cu telegondola.
Aștept cu nerăbdare să revin pe plaiurile din care îmi trag seva, să respir aerul curat de munte, să străbat cărările și traseele turistice din Munții Ceahlău, fiind de această dată ghid pentru copiii și colegii mei care s-au înscris în Tabăra de la Durău, din acestă vară.
Ați remarcat cu siguranță cum, deși nu am fost în clasă, nu am stat în bănci, nu am avut caiete și manuale, am realizat o frumoasă și durabilă săptămână plină de lecții din toate ariile curriculare: literatură română, geografie, istorie, educație fizică și matematică. Vă întrebați când am făcut matematică? În fiecare zi când opream la câte un obiectiv turistic, unde copiii doreau să-și cumpere suvenire sau diferite obiecte, jocuri găsite de ei atractive, erau nevoiți să manipuleze bani, să facă calcule de adunare și scădere pentru a se descurca în momentele repective.
În concluzie, participarea copiilor în excursii și tabere școlare are multiple valențe formativ-educative pornind de la formarea afecțiunii pentru natură, prețuirea valorilor culturale, până la cultivarea creativității și imaginației prin îmbogățirea experineței de viață, venind în contact direct cu obiecte, lucruri și fenomene din natură.
Așadar educația nonformală realizată prin intermediul activităților extrașcolare își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor, iar motivul pentu care lansez o invitație personală tuturor părinților de a-și trimite copiii în tabără este că activitățile din timpul unei tabere urmăresc și cultivarea corespondenței dintre aptitudini și talente, explorarea și dezvoltarea lor într-un cadru armonios, obiectiv ce se regăsește și în viziunea și misiunea Școlii Genesis.