Festivitatea de premiere altfel
Am citit multe articole zilele acestea cu privire la cum s-au desfășurat festivitățile de încheiere a anului școlar, diferite impresii ale părinților și profesorilor.
M-am bucurat să fac parte dintr-o școală care nu a făcut din acest moment unul de lungă hărmălaie și plictiseală pentru copii. Un eveniment tradițional în care să urce pe o scenă, pe rând, învățătorii și să cheme fiecare copil în parte pentru a-l felicita.
Un moment în care nimeni în afară de părinții celor chemați nu ar fi urmărit ceea ce se întâmpla pe scenă. O harmălaie în adevăratul sens al cuvântului. Părinți mândri de câte diplome are copilul lor, sau părinți frustrați, rușinați de mențiunea primită de al lor. Mai degrabă o paradă a părinților, un moment de „copilul meu este mai bun”, comparații, etichetări.
Mai dureros pentru mine, învățătoare, era să îi privesc și să mă pun în locul fiecăruia dintre copii. Al premiantului care nu se poate bucra de moment gândidu-se că anul următor va trebui să muncească mai mult și să se joace mai puțin pentru a nu-și dezamăgi părinții, a celui aflat pe locul doi și urma de invidie care inevitabil se naște în sufletul lui, dar și a celorlați care doar au promovat.
Un amalgam de emoții și de sentimente, gălăgie, aplauze, zâmbete, tristețe, dezamăgire sau încruntări, aceasea sunt senzațiile pe care mi le lasă mie aceste festivități, în general.
Anul acesta am privit, recunosc, sceptică decizia școlii de a nu organiza o astfel de festivitate. Am fost informați cu toții că ”Anul acesta festivitatea de premiere a elevilor va avea loc în incinta fiecărei clase. Se consideră mult mai oportun ca rezultatele elevilor și diplomele de final de an școlar să păstreze aceeași dimensiune de la nivelul fiecărui grup. Va fi, astfel, pentru fiecare din ei, un mediu mult mai familiar și relaxant, dar și un motiv în plus să își consolideze colectivul”.
Am fost neîncrezătoare în reușita unui astfel de moment până când a venit.
Chiar de luni, elevii mei mă întrebau emoționați dacă este adevărat că aceasta este ultima săptămână de școală din clasa pregatitoare și că vor trece în clasa I. Și uite așa, apoape pe rând, elevii mei își arătau preocuparea față de un moment ce era atât de important pentru fiecare dintre ei. Ascultându-i am realizat importanța momentului acestuia pentru fiecare dintre ei. Astfel că, miercuri, la festivitatea desfășurată în cadrul intim și protector al sălii noastre de clasă, martor al atâtor emoții, greșeli și reușite de pe parcursul întregului an școlar am avut cea mai frumoasă, relaxantă și plină de iubire festivitate de premiere pe care am coordonat-o vreodată.
Cu toții, eu și ei, ne-am simțit importanți. Am depănat amintiri frumoase ale primului an de școală petrecut împreună, momente în care fiecare dintre ei a reușit să își facă prieteni în cadrului noului grup. Să se simtă ca într-o familie în care fiecare contează și are încredere să spună orice fără teamă de reacția celorlalți.
Am dorit ca fiecare copil să se simtă în acest moment de final al clasei pregătitoare, prima a ciclului primar, pregătit pentru frumoasa călătorie prin tainele cunoașterii.
Festivitatea de premiere de anul acesta a fost un moment în care fiecare s-a simțit unic și valoros. Am putut să-i privesc în ochi pe fiecare și să-i felicit pentru efortul și implicarea de pe parcursul întregului an.
Spațiul clasei s-a transformat într-unul al emoțiilor și al bucuriei. De acum suntem elevi în clasa I!