Fiica mea era considerată timidă. Până când am găsit pentru ea școala potrivită

Dubla calitate de profesor și părinte la Școala Genesis mi-a oferit posibilitatea de a-mi contura o imagine mai clară asupra conceptului educație de excelență, asupra misiunii și valorilor promovate de școală.

Tema acestui articol mi-a fost sugerată în mod indirect de fiica mea, elevă în clasa a VII-a la Școala Genesis, cu care mă consult în multe privințe, așa cum am făcut și de această dată. Țin cont de sugestiile ei și încercăm să dezvoltăm o relație armonioasă mamă-fiică, sfidând barierele diferențelor de generații.

Se încheie aproape doi ani de când sunt martora unei schimbări frumoase ce s-a petrecut cu Oana, odată cu venirea la Școala Genesis. Sper ca aceasta să constituie încă o piatră de temelie așezată de către profesioniști la baza construirii unei personalități capabile să gestioneze cu succes situațiile pe care viața i le va oferi.

Am ales să vorbesc despre viața unui elev de gimnaziu de la Școala Genesis așa cum am resimțit-o ca părinte, poate și pentru că am ocazia aici de a-mi exprima aceste păreri, care ar putea conta pentru alți părinți ce caută niște răspunsuri la unele întrebări legate de traseul pe care să-i îndrume pe fiii lor.

După ce Oana a depășit perioada de tatonare, de adaptare cu noul colectiv, cu noul program, a început „aventura” integrării într-un  sistem care este foarte diferit de sistemul de stat, cu care ea era obișnuită. Percepția despre școală s-a schimbat radical, acum școala înseamnă prietenie, confort, relaxare, a căpătat dimensiunile noțiunii de familie, mersul la școală este un lucru plăcut, iar apropierea unei vacanțe nu mai este un moment de maximă bucurie.

Această stare pozitivă s-a datorat unui cumul de lucruri pe care Oana le-a descoperit în acest loc. Noțiunea de prietenie a căpătat alte valențe în clasa a VI-a, când a trecut de la un colectiv cu 36 de elevi, la altul cu doar 10 elevi. Numărul redus de elevi în clasă, petrecerea unui timp mai îndelungat la școală, cu colegii, a creeat premisele dezvoltării relațiilor interpersonale, ale consolidării unor prietenii, ale demontării unor prejudecăți legate de relația profesor-elev. Cât timp fiica mea a fost în școala de stat, a fost un elev silitor, conștiincios, cu rezultate bune și foarte bune, dar atât învățătoarea, cât și profesorii îmi spuneau adesea că este un copil timid. E adevărat că era un copil mai timid, dar, mi-a mărturisit de puțin timp că acolo îi era frică să răspundă, deși se pregătea acasă, pentru că se temea că dacă răspunsul ar fi fost greșit, profesorul ar fi certat-o sau ar fi sancționat-o cu o notă mică. De când este elevă la Școala Genesis, Oana a scăpat de frica de a răspunde, a descoperit că răspunsul greșit nu este sancționat, ci corectat într-o manieră confortabilă pentru elev, fără a-i provoca copilului o stare de stres și anxietate. În noul colectiv Oana a învățat să învețe de plăcere, să învețe de la colegi și să învețe în echipă. Buna pregătire a noilor colegi a stimulat-o să învețe în același ritm sau poate chiar mai bine, reușind să facă mari progrese în special la limba engleză, unde cu ajutorul profesorilor a reușit să recupereze diferența de nivel datorată studiului intensiv al limbii engleze la Școala Genesis. În primele săptămâni de Genesis, o colegă a Oanei a simțit că prezența ei de lider ar putea fi amenințată de prezența Oanei, dar a identificat că la limba engleză nu o va putea depăși, iar astăzi Oana a fost la Olimpiada creativității la limba engleză alături de colegii și colegele ei. Acest lucru se datorează profesorilor care au știut să încurajeze progresul și să susțină eforturile tuturor elevilor, fiind în același timp prietenoși, amabili și parteneri în realizarea unei educații de excelență.

Un alt aspect pe care Oana mi l-a semnalat ca fiind un mare câștig pentru ea este faptul că la Școala Genesis a avut ocazia să-și pună în valoare înclinațiile ei artistice participând cu mare drag la cluburile propuse de școală, dar și la activitățile pregătite cu ocazia marcării diferitelor evenimente. În această perioadă am simțit în calitate de părinte niște emoții foarte puternice când mi-am văzut copilul pe o scenă cântând la microfon în fața unei mulțimi, deși eu știam că este timidă și rușinoasă.

După ce Oana a căpătat încredere în ea, „a prins aripi”, totul i s-a părut ușor, viața de elev a devenit foarte frumoasă, iar proiecțiile asupra viitorului și le-a schițat singură, după ce a înțeles că obiectivele mărețe trebuie fixate de timpuriu.

Cu siguranță ar mai fi multe de spus, dar am să închei ca să nu se creadă că mi-am propus să fac publicitate școlii, deși ar merita, ci pur și simplu, mi-am dorit să transpun pe hârtie o parte din ceea ce simt, de data aceasta în calitate de părinte și să aduc pe această cale mulțumirile mele întregii echipe Genesis, din care, cu mândrie, fac și eu parte.